Calatoria prin judetul Cluj

Sambata trecuta (12 februarie) a fost o zi obositoare si fructoasa. Cu un taxi am plecat intr-o calatorie prin judetul Cluj pentru a face cunostinta cu zona.

Pentru inceput o scurta poveste: Cand am aterizat in Cluj, in urma cu 3 luni, am iesit din aeroport si am vrut sa luam un taxi spre oras. Aveam o gramada de bagaje iar al doilea taxi din rand era mai mare ceea ce insemna ca bagajele noastre ar fi intrat, primul taxi fiind prea mic. Asa ca ne-am apropriat de al doilea taxi – a trebuit sa asteptam ca primul taxi sa plece pentru a putea urca. Soferul, Florin a fost prietenos si curios. Patru zile mai tarziu cand ne-am mutat in apartamentul inchiriat, l-am sunat ca sa ne ajute sa mutam lucrurile noastre. Florin, prima persoana pe care am cunoscut-o la inceputul noii noastre vieti, era cel care ne-a arata zona rurala a Clujului.

Urmarind cateva sugestii ale arhitectului nostru (care de asemenea ne-a trimis si la Suceagu) ne-am inceput calatoria vizitand partea de sud-vest. Prima noastra oprire a fost la o distanta de 25 minute de Cluj undeva intre Savadisla si Finisel:

Satele din aceasta zona sunt inconjurate de dealuri si munti – de aceea sunt friguroase, cu vant puternic. Cand am iesit din masina am dat peste frigul cel mai aprig pe care l-am simtit in aceste luni de cand suntem in Romania. Terenurile de vanzare par a fi mici si scumpe. Din spusele lui Florin, preturile sunt in jur de 30-50 euro la mp, deoarece se incearca transformarea zonei intr-una turistica. Cu toate ca ne-am bucurat sa fim departe de oras, satele din aceasta zona nu erau prea primitoare.

Andreea s-a uitat la mine si am hotarat sa ne urmam instinctele – l-am rugat pe Florin sa se intoarca spre Cluj Napoca si de acolo spre nordul judetului, spre comuna Cornesti – o comuna care se pare ca ne atrage. Cand ne-am intors, Florin ne-a invitat la el acasa la o cafea -casa pe care a construit-o impreuna cu sotia, aproape singuri. Cu toate ca era o casa construita in mod „clasic”, cu mult beton si poliesteren, a fost impresionant si plin de inspiratie sa vedem ca constructia cu propriile maini este posibila.

Dupa aceea am continuat spre nord, iar dupa vreo 20 de minute am intrat in comuna Cornesti. In 2 minute Andreea si cu mine am inceput sa zambim si sa ne relaxam. Zona frumoasa, o atmosfera minunata …. arata mult mai mult cu ceea ce cautam.

… si terenuri agricole impresionante

 

Pe drum am vazut aceasta casa cu semnul „de vanzare” pe ea – este o casa mica cu un teren de vreo 0.6 hectare. Andreea a sunat si a intrebat de pret – 12 000 euro, pret care ni s-a parut nejustificat!

Spre sfarsitul comunei am vazut aceste doua bucati minunate de teren – probabil cate un hectar fiecare. Am iesit din masina m-am uitat la Andreea si am spus – le vreau!

Florin si Andreea s-au oprit sa vorbeasca cu un satean, vecin cu aceste terenuri (aceasta imagine a fost facuta din masina). El le-a aratat un alt teren si le-a spus ca acel teren pe care „eu il vreau” apartin unor frati care nu prea sa inteleg.

 

O mica poveste: TOATA lumea ne-a avertizat sa ascundem faptul ca eu sunt strain – deoarece pretul va creste instantaneu. Asa ca acolo unde a fost posibil am stat de -o parte. Florin s-a oferit in mod generos sa imi ia locul langa Andreea – la un moment dat el i-a spus Andreei ca fiind femeie singura poate sa aiba EXACT acelasi efect ca la mine ca strain. Voi scrie un articol separat cu o lista de idei acumulate despre cum trebuie sa cautati teren la tara, dar pana acum pot sa spun ca ar trebui sa vorbiti cu oamenii din trei locuri: la carciuma, la biserica si la magazinul din sat.

Am iesit din Cornesti fericiti si plini de speranta. Era inca lumina si Florin a vrut sa ne duca intr-o alta zona si am fost de acord cu bucurie. Ne-am intors la soseaua principala si am constinuat inca putin spre nord (spre Gherla) si apoi spre sud-estul judetului – ca in cele din urma spre vest ca si cum ne-am reintoarce spre Cluj Napoca.

Astfel am ajuns pe soseaua Reghin – Cluj Napoca si in comuna Mociu.

Am simtit Mociu ca fiind mult mai spatios si mai vibrant decat Cornesti si ne-am indragostit imediat. Era clar ca Florin iubea zona, am avut senzatia ca i-ar fi facut placere sa se mute el insusi in aceasta zona. Aveam incredere in sfatul pe care Florin ni l-e dat (am invatat o gramada de lucruri de la el in aceasta calatorie) – el ne-a inteles imediat – si in cele din urma am realizat ca ceea ce ar fi trebuit sa facem de la inceput ar fi fost sa il intrebam pe el care sunt zonele lui preferate.

A trecut o saptamana de la aceasta calatorie si deja am gasit terenul visurilor noastre – locul unde ne vom construi casa noastra. Este in Mociu – dar merita o postare separta ….. in curand 🙂

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.