O confesiune despre sustenabilitate

Cu cat intram mai mult in detaliile fara sfarsit despre creerea unui camin sustenabil cu atat mai mult realizez ca acest lucru nu este chiar atat de sustenabil. Cum este posibil asa ceva?

Nu conteaza cum ne facem socotelile, calea cea mai sustenabila si eficienta in ceea ce priveste costurile in producerea electricitatii este „impreuna” si nu pentru insasi fiecare casa. Tinand cont de facturile noastre foarte scazute si de costurile ridicate a celor mai ieftine solutii pentru energie alternativa (hidro si solar) – ma indoiesc ca vom compensa cheltuielile in viata noastra. Acelasi lucru este adevarat si in ceea ce priveste apa si celelalte infrastructuri. Exista un motiv pentru care noi traim pe baza unei infrastructuri comune.

In inima preferintei mele pentru o casa sustenabila si independenta se afla un gand neconsolator despre „impreuna”. Eu pur si simplu nu am incredere ca imensul mecanismului „noi” va continua pentru mult timp sa faciliteze hrana, caldura si adapost.  Nu am incredere ca „noi” va facilita cresterea si aprovizionarea alimentelor sanatoase, nutritive si ne-otravitoare. Nu am incredere ca „noi” va oferi electricitate si gaz intr-un mod consecvent si accesibil.

Nu am incredere in „socialul noi” pentru ca acesta este dominant de motivatii corupte (care vin in multe arome – unele directe in fata, altele subtile si ocolite). Nu am incredere in „intelectualul noi” pentru ca este ignorant fata de cunostintele disponibile in mod liber cu privire la modul de a face lucrurile mai bine.

Apartin unei percentile minuscule de oameni pe planeta asta care pot sa se rasfete in a nu avea incredere ca „noi” sa faca o treaba buna si sa fac acest lucru dintr-un apartament cald cu mancare pe masa. Dar am vazut de asemenea, in ultimii ani, cum aceste lucruri pot sa alunece printre degete. Am vazut ca daca nu fac ceva in legatura cu asta, ma indrept spre un punct in care imi va fi frig si foame pentru a ma rasfata in a critica „noi”.

Deci am decis sa fac ceva in legatura cu asta. Am venit in Romania unde sunt resurse naturale din abundenta cu care cred ca pot face lucruri mult mai bune decat „noi” pare sa faca. Ar putea fi minunat daca am intalni si alti oameni cu aceeasi viziune cu care sa putem creea un „noi” mai bun. Dar cand spun sustenabil sunt egoist. Imi construiesc mica mea „arca lui Noe” deoarece nu mai vreau sa simt niciodata ca ma innec.

Alătură-te conversației

2 comentarii

  1. exact asta vrem si noi sa facem 🙂
    ar fi tare fain sa tinem legatura.
    deocamdata suntem in germania dar da-mi email-ul tau si am sa scriu ideile si povestea noastra pe scurt

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *