Pamantul casei noastre

O scurta poveste:  Intentia noastra de a cumpara teren pe care sa putem sa ne creem un camin a inceput sa se manifeste la o saptamana dupa ce am ajuns in Romania. Andreea a inceput sa cumpere ziarul local „Piata”, publicat in fiecare marti. Ea a inceput sa urmareasca ce anume exista ca sa ne putem face o impresie asupra realitatii. Nu am sunat pe nimeni si nu am mers sa vedem locuri. Cateva saptamani mai tarziu, dupa ce am primit o anumita senzatie in legatura cu ce cautam de fapt, Andreea a inceput sa faca o lista cu proprietatile potentiale.

Dupa calatoria noastra prin judetul Cluj, ne-am hotarat ca e timpul sa incepem sa fim mai activi in cautarea terenului nostru. Aveam in gand doua zone – comuna Cornesti si comuna Mociu. Mociu ni s-a parut mai potrivita decat Cornesti – ni s-a parut mai spatioasa si mai tanara – si a venit la noi ca o surpriza placuta.  Asa ca Andreea a inceput sa dea telefoane. Una dintre discutiile avute a lasat-o pe Andreea foarte emotionata si vesela – ea a descris o conversatie incantatoare cu un barbat in varsta care dorea sa vanda 10 hectare intr-o singura bucata in Mociu. Andreea era plina de verva –  fara nici un motiv logic – si cum amandoi am invatat sa recunoastem si sa apreciem ca atunci cand asa ceva se intampla noi suntem aproape de ceva bun.

Asa ca, dupa cateva zile de la aceasta convorbire, vineri 18 februarie, Ina si Sabin au imprumutat o masina de la un prieten drag (multumimmmmmmmmmm atat de mult Alex) si am mers impreuna, noi patru impreuna cu proprietarul, sa vedem terenul.

Mociu este la 40 km (30 minute de condus) la est de Cluj Napoca. Este un sat mare si bine dezvoltat – centrul satului arata ca zona publica cu magazine si cu copii alergand pe strada –  imagine pe care nu prea am vazut-o prin satele prin care am fost. In centru am luat-o spre stanga iar proprietatea pe care am venit sa o vedem este la aproximativ 2 km de centrul satului. Acum este timpul sa lasam imaginile sa vorbeasca.

Nu am putut ajunge direct pe proprietate cu masina deoarece ultima parte a drumului nu este inca terminata. Asa ca am condus pana la marginea unui camp din apropriere si de acolo am luat-o pe jos.

Am coborat pana am ajuns la un podet micut peste o mica apa curgatoare.

si aceasta imagine ni s-a deschis in fata ochilor – este o panorama – deci va invitam sa apasati pe imagine pentru a vedea-o la o rezolutie mai mare. Aceasta invitatie este valabila si pentru celelalte panorame.

Am continuat pe aceasta carare unde un fermier tanar ne-a intampinat – vecinul de langa proprietatea pe care o vom vedea – aceasta imagine de fapt prinde drumul pe care am venit – ne uitam in spate.

si am intrat pe proprietatea pe care noi deja o numim „a noastra” :

de la stanga spre dreapta: garaj (usa visinie), bucataria de vara (pereti roz), casa principala (lunga si albastra) si in cele din urma grajdul (alb-gri) …. si mai sunt tot felul de cotete. Atat casa principala cat si bucataria au peretii grosi contruiti din cob (pamant cu paie). Celelate 2 structuri au fost construite recent. Intrgul „complex” este perfect orientat fiind protejat din parte de nord de deal si de copaci si complet deschis spre sud.  Este de asemenea conectat la reteaua electrica si la linia de telefon. Pe partea aceasta, sunt 4 hectare de teren, dintre care 3 hectare de pasune si unul arabil.

Pe partea cealalta a „drumului” spre stanga in imaginea de mai jos, mai sunt inca 6 hectare, care de fapt reprezinta dealul in panta lina din fata complexului si o fantana cu apa minunata:

Bucataria de vara este o structura mica cu o singura camera si cu un cuptor de paine construit pe unul dintre pereti.

Casa principala – cu o varsta de peste 60 de ani – arata calitatea constructiei si a terenului.

Nu dorim sa locuim in aceasta casa dar nici nu suntem bucurosi sa  o darmam. De asemenea ne va fi de folos in lunile in care vom construi casa noastra.  Deci pentru inceput ne gandim sa o lasam asa cum este si poate mai tarziu sa o transformam intr-una din structurile care va face parte din centrul Feminitate pe care dorim sa il creem.

In partea estica a complexului este o zona frumoasa pe care cu usurinta putem sa ne imaginam casa noastra proaspat construita.

Ne-am indragostit de acest loc si vorbim de el ca fiind al nostru.

Pentru cei interesanti sa lucruze cu Karma doresc sa va povestesc ceva minunat despre acest loc. Nu am stiut acest lucru pana cand ne-am intors inapoi in oras si ne-am luat ramas bun de la Ina si Sabin – si atunci Andreea mi-a povestit acest lucru. Aceasta a fost prima proprietate notata de Andreea. A fost impreuna cu noi, asteptandu-ne, din prima saptamana a noastra in Romania. A trebuit sa urmarim cu rabdare o serie de indicii pentru ca ea sa apara in fata ochilor.

Apropo … proprietatea care se afla la est de noi (incepand de la copacul din imaginea de mai sus) este si ea de vanzare 🙂

Calatoria prin judetul Cluj

Sambata trecuta (12 februarie) a fost o zi obositoare si fructoasa. Cu un taxi am plecat intr-o calatorie prin judetul Cluj pentru a face cunostinta cu zona.

Pentru inceput o scurta poveste: Cand am aterizat in Cluj, in urma cu 3 luni, am iesit din aeroport si am vrut sa luam un taxi spre oras. Aveam o gramada de bagaje iar al doilea taxi din rand era mai mare ceea ce insemna ca bagajele noastre ar fi intrat, primul taxi fiind prea mic. Asa ca ne-am apropriat de al doilea taxi – a trebuit sa asteptam ca primul taxi sa plece pentru a putea urca. Soferul, Florin a fost prietenos si curios. Patru zile mai tarziu cand ne-am mutat in apartamentul inchiriat, l-am sunat ca sa ne ajute sa mutam lucrurile noastre. Florin, prima persoana pe care am cunoscut-o la inceputul noii noastre vieti, era cel care ne-a arata zona rurala a Clujului.

Urmarind cateva sugestii ale arhitectului nostru (care de asemenea ne-a trimis si la Suceagu) ne-am inceput calatoria vizitand partea de sud-vest. Prima noastra oprire a fost la o distanta de 25 minute de Cluj undeva intre Savadisla si Finisel:

Satele din aceasta zona sunt inconjurate de dealuri si munti – de aceea sunt friguroase, cu vant puternic. Cand am iesit din masina am dat peste frigul cel mai aprig pe care l-am simtit in aceste luni de cand suntem in Romania. Terenurile de vanzare par a fi mici si scumpe. Din spusele lui Florin, preturile sunt in jur de 30-50 euro la mp, deoarece se incearca transformarea zonei intr-una turistica. Cu toate ca ne-am bucurat sa fim departe de oras, satele din aceasta zona nu erau prea primitoare.

Andreea s-a uitat la mine si am hotarat sa ne urmam instinctele – l-am rugat pe Florin sa se intoarca spre Cluj Napoca si de acolo spre nordul judetului, spre comuna Cornesti – o comuna care se pare ca ne atrage. Cand ne-am intors, Florin ne-a invitat la el acasa la o cafea -casa pe care a construit-o impreuna cu sotia, aproape singuri. Cu toate ca era o casa construita in mod „clasic”, cu mult beton si poliesteren, a fost impresionant si plin de inspiratie sa vedem ca constructia cu propriile maini este posibila.

Dupa aceea am continuat spre nord, iar dupa vreo 20 de minute am intrat in comuna Cornesti. In 2 minute Andreea si cu mine am inceput sa zambim si sa ne relaxam. Zona frumoasa, o atmosfera minunata …. arata mult mai mult cu ceea ce cautam.

… si terenuri agricole impresionante

 

Pe drum am vazut aceasta casa cu semnul „de vanzare” pe ea – este o casa mica cu un teren de vreo 0.6 hectare. Andreea a sunat si a intrebat de pret – 12 000 euro, pret care ni s-a parut nejustificat!

Spre sfarsitul comunei am vazut aceste doua bucati minunate de teren – probabil cate un hectar fiecare. Am iesit din masina m-am uitat la Andreea si am spus – le vreau!

Florin si Andreea s-au oprit sa vorbeasca cu un satean, vecin cu aceste terenuri (aceasta imagine a fost facuta din masina). El le-a aratat un alt teren si le-a spus ca acel teren pe care „eu il vreau” apartin unor frati care nu prea sa inteleg.

 

O mica poveste: TOATA lumea ne-a avertizat sa ascundem faptul ca eu sunt strain – deoarece pretul va creste instantaneu. Asa ca acolo unde a fost posibil am stat de -o parte. Florin s-a oferit in mod generos sa imi ia locul langa Andreea – la un moment dat el i-a spus Andreei ca fiind femeie singura poate sa aiba EXACT acelasi efect ca la mine ca strain. Voi scrie un articol separat cu o lista de idei acumulate despre cum trebuie sa cautati teren la tara, dar pana acum pot sa spun ca ar trebui sa vorbiti cu oamenii din trei locuri: la carciuma, la biserica si la magazinul din sat.

Am iesit din Cornesti fericiti si plini de speranta. Era inca lumina si Florin a vrut sa ne duca intr-o alta zona si am fost de acord cu bucurie. Ne-am intors la soseaua principala si am constinuat inca putin spre nord (spre Gherla) si apoi spre sud-estul judetului – ca in cele din urma spre vest ca si cum ne-am reintoarce spre Cluj Napoca.

Astfel am ajuns pe soseaua Reghin – Cluj Napoca si in comuna Mociu.

Am simtit Mociu ca fiind mult mai spatios si mai vibrant decat Cornesti si ne-am indragostit imediat. Era clar ca Florin iubea zona, am avut senzatia ca i-ar fi facut placere sa se mute el insusi in aceasta zona. Aveam incredere in sfatul pe care Florin ni l-e dat (am invatat o gramada de lucruri de la el in aceasta calatorie) – el ne-a inteles imediat – si in cele din urma am realizat ca ceea ce ar fi trebuit sa facem de la inceput ar fi fost sa il intrebam pe el care sunt zonele lui preferate.

A trecut o saptamana de la aceasta calatorie si deja am gasit terenul visurilor noastre – locul unde ne vom construi casa noastra. Este in Mociu – dar merita o postare separta ….. in curand 🙂

Suceagu

Arhitectul nostru (atat de minunat ca putem spune acest lucru, merita sa primeasca un articol propriu separat) Horatiu ne-a trimis la Suceagu. Am fost luati intr-un tur a satului de prietenul lui …. si astfel calatoria ingasirea terenului continua.

Suceagu este un sat mare aflat la 12 km nord-vest de Cluj Napoca. Este ascuns intr-o vale din spatele orasului, jumatate roman si jumatate maghiar. Partea romana se afla aproape de soseaua principala si de gara si este foarte aglomerata. Partea maghiara se afla sus pe deal, si este mult mai spatioasa. Presupun ca acest sat este atat de aglomerat datorita faptului ca este aproape de oras – si din povestile prietenului am inteles ca exista o „emigrare” de la oras spre acest sat.

Our architect (so wonderful to be able to say that, deserves and will be treated to a separate post) Horatiu sent us to see Suceagu. We were taken on a tour of the village and area by his friendly and generous friend … and so our land-finding journey and education continues.

Odata ce am ajuns in varful dealului aceasta a fost imaginea care ni s-a deschis in fata ochilor (apasa pe imagine pentru a o mari):

Ne place aceasta zona foarte mult – dealuri rotunjite si spatioase cu multa lumina.  Gazda noastra a oprit in sat si a intrebat despre posibilitatea de a cumpara teren aici in varful dealului. Dar tipic pentru Romania, terenurile sunt mici cu diferiti proprietari. Acest lucru face dificila cumpararea a 1-2 hectare de teren. Iar satul continua sa creasca si tot ce e posibil ca in curand si aceasta zona atat de spatioasa acum sa devina aglomerata.  Din ceea ce putem spune pana acum, pretul pamantului in aceasta zona ajunge undeva la 10 euro pe mp – mult prea mult pentru bugetul nostru.

De aici gazda noastra ne-a luat sa vedem terenurile de pe partea cealalta a soselei principale – la cateva minute de sat.

Ne-a placut acest pamant chiar si mai mult. Aici sunt de fapt livezi parasite cu orientatie excelenta nord-sud. Pamantul aici este foarte argilor (bun poate pentru cei care doresc sa construiasca cu cob? ) si de aceea mai putin potrivit pentru agricultura. In afara de asta – un loc frumos cu priveliste minunata, spatios si aproape de oras.

Vizita la Suncuius

 

In urma cu vreo 3 saptamani ne-am alaturat Inei si Sabin sa mergem sa vedem Suncuis unde ei au cumparat pamant pentru casa lor. La inceput a fost emotionant – nu numai datorita faptului ca ne apropiem de momentul in care vom deveni proprietarii unui teren (si a unei case) ci si datorita posibilitatii de a ne crea viata pe care ne-o dorim alaturi de prieteni si vecini ca Ina si Sabin.

Lectia 1: Romania este frumoasa

Nu am avut ocazia sa calatoresc prin Romania.  Urmatoarea este o imagine care arata cat de frumoasa, simpla si directa este aceasta tara. O serie de imagini din aceasta zona au fost publicate separat pe blogul meu personal.

Lectia 2: 4X4

Terenul prietenilor nostri se afla intr-o zona mai inalta si mai retrasa a Suncuiusului. Din partea de jos a satului pana la catunul propriu zis sunt cam 7 km de urcat pe un drum de tara. Am avut parte de o zi insorita dar totul (inclusiv drumul) era acoperit cu zapada. Pe drum am ramas impotmoliti, si de aceea Ina si cu mine am iesit din masina si ne-am asezat pe capota pentru a oferi mai multa greutate in timp ce Sabin a incercat sa treaca de partile mai problematice (adica inghetate) ale drumului. Acestea sunt piciorele mele deasupra masinii:

Iar aceasta este imaginea impresionanta care s-a deschis in fata noastra:

… iar aici a fost locul in care am revenit in masina:

… iar aici am ajuns:

Daca va hotarati sa locuiti intr-un astfel de loc, sus in munti atunci ar fi indicat sa considerati posibilitatea cumpararii unei masini 4X4, astfel veti avea parte de o calatorie mai sigura si mai placuta.

Lectia 3 : Generozitatea

Am ajuns la casa familiei de la care Ina si Sabin au cumparat terenul lor. Imediat mi-am reamintit de generozitatea primitoare care pare se fie tipica in satele din Romania. Cu toate ca de multe ori casele sunt vechi si foarte simple – mancarea si bautura crescute si pregatite in propria gospodarie sunt intotdeauna oferite.  Iar ceea ce patrunde in constiinta mea este abundenta vietii de la tara.

Lectia 4 : pamant si apa din belsug

Pamantul fertil si abundenta de apa din Romania reprezinta o mare parte a motivului pentru care ne aflam in Romania.  Avand teren si cunostintele necesare viata la tara reprezinta pentru mine cea mai sustenabila forma a bogatiei pe care mi-o pot imagina. Spre acest loc ne indreptam.

Lectia 5: deseneaza pe zapada

In timp ce Sabin a plecat sa rezolve tot felul de lucruri in sat, Ina ne-a luat sa vedem terenul lor. In timp ce am fost aici am facut cateva schite pe teren pentru a simula cum se simt ideile lor in legatura cu constructia casei lor. Acesta a fost un exercitiu foarte folositor –  faptul ca poti vedea orientarea casei pe teren, poti experimenta distantele, marimea camerelor poate minunat – mult mai minunat decat cele mai multe schite pe hartie. Iar zapada a ajutat la acest exercitiu dar pot fi folosite si bete,pietre si sfoara …. dar nu pierdeti oportunitatea de a schita astfel casa voastra.

Lectia 6: constructia clasica

Noi vom construi in Romania prima casa din canepa si var. A fost foarte placut sa vad casele de la tara. Nu stiu cad de veche este aceasta structura dar arata semne de durabilitate.

Cu toate ca noi tintim spre ceva mult mai bun, mai rezistent si mai ecologic sunt aici cateva lucruri care mi-au placut: simplitatea, o constructie usor de facut DIY, utilizrea materialelor locale, imbinarea practica a lemnului si fundatia din piatra (in loc de cea din beton folosita in prezent)

Lectia 7: fa-ti temele

In urma cu cateva luni nu am avut nici o idee despre ce trebuie sa ne uitam atunci cand vom alege un teren. De atunci am adunat o lista cu lucruri pe care ni le dorim pe terenul nostru pentru a ne sprijini si a ne face viata placuta. S-ar putea sa trebuiasca sa renuntam la unele lucruri – dar cu aceasta lista vom sti la ce renuntam si ceea ce primim.

Cu toate ca locul este pur si simplu superb si ne-ar fi placut sa fim vecini cu Ina si Sabin, am realizat ca lipsesc cateva lucruri:

  1. Intentionam sa creem pe langa casa noastra si un centru de retragere si invatare pentru femei si in cele din urma un centru de nasteri naturale – aceasta parte a Suncuiusului este prea izolat si greu de ajuns. Suncuius este minunat daca vrei sa te retragi la o viata intima si retrasa – dar noi dorim sa atragem alti oameni. Pentru acest lucru trebuie sa ramanem accesibili.
  2. Intentionam sa ne ocupam intr-o oarecare masura de agricultura pentru a creste ceea ce avem nevoie. Suncuius este intr-o zona muntoasa inalta ceea ce face ca agricultura sa fie mai dificila. De asemenea se afla deasupra pesterilor ceea ce afecteaza ferilitatea si versatilitatea pamantului.
  3. Datorita pesterilor, nu pot fi sapate fantani in jurul caselor, iar apa trebuie adusa de la un izvor din apropriere (la cativa km)
  4. Accesibilitatea poate fi o problema in lunile de iarna si de asemenea in timpul constructiei cand materialele de constructie vor trebui aduse.

Daca nu ne-am fi gandit la aceste lucruri din timp si daca nu am fi cunoscut care sunt necesitatile noastre, ne-am fi putut indragosti cu usurinta de acest loc si nu am fi observat toate aceste detalii. Sabin intreaba pentru noi daca este pamant de vanzare in partea de jos a Suncuiusului (mai aproape de sosea, de gara si unde se afla terenurile plate)

Inventie -Hydro Electric Barrel

Intr-o tara ca Romania nu este iesit din comun sa traiesti pe o proprietate care sa fie strabatuta de apa curgatoare – deci am adaugat acest lucru listei de dorinte in ceea ce priveste terenul nostru. In astfel de cazuri hidro-electricitatea poate sa fie o sursa foarte atragatoare pentru electricitate (cu toate ca ma intreb ce se intampla in caz de inghet). Cu acest lucru in minte va invit sa va uitati la aceasta inventie interesanta –  hydro-electric-barrel:

Cultivarea canepei pentru constructia casei proprii

Nu ar fi minunat daca ai putea sa iti cresti canepa de care ai avea nevoie pentru ati construi propria casa? 1 sau 2 hectare de tulpini de canepa este tot ceea ce se pare ca ar trebui sa recoltezi pentru a obtine suficienta materie prima pentru  ati construi o casa. Imagineaza-ti acest lucru – sa iti cultivi propria casa! …. dar se pare ca e mai usor de zis decat de facut.

Canepa este alcatuita din patru parti. seminte, frunze, fibre si partea lemnoasa a tulpinii. Ei bine si radacinile….. Partea necesara pentru constructie este partea lemnoasa maruntita – arata ca un rumegus si este numita puzderie. Decorticarea partii lemnoase de fibre este cea mai dificila, cu toate ca si recoltarea necesita saceratori speciale si puternice. Trebuie sa cultivi canepa, sa o lasi sa creasca (pana aici fiind partea cea mai usoara a procesului), sa indepartezi frunzele (inainte de a fi recoltata), sa o recoltezi, sa o lasi sa putgrezeasca usor (dupa ce tulpinile incep sa se descompuna fibrele pot fi separate de partea lemnoasa) si pe urma sa ajungi la decorticare.

Aceasta ultima parte pare a fi cea mai dificila – decorticarea reprezinta separarea fibrelor de partea lemnoasa. Poate fi facuta ori prin munca manuala masiva  sau printr-un proces industrial. Ar fi mult mai usor sa cultivi canepa pentru constructia daca procesul de decorticare ar putea fi evitat – si acest lucru  ar putea fi posibil, dar din ce am inteles eu depinde foarte mult de clima in care te afli.  Acest articol despre  Hemp-Concrete sustine ca ar fi posibil sa fie folosite atat puzderia cat si fibrele – DAR este important de subliniat faptul ca articolul se axeaza pe aspectele structurale ale amestecului. Nu se adreseaza efectului pe care l-ar putea avea folosirea fibrelor in ceea ce priveste izolatia si respirabilitatea amestecului de var-canepa (amestec denumit hempcrete)

Introducerea fibrelor in compozita hempcrete-ului poate cauza probleme cu umiditatea. Cand fibrele sunt stranse impreuna au tendinta sa absoarba umiditatea si acest lucru nu prea este de dorit in interiorul peretelui.

Conform cartii lui  Steve Allin este posibil adaugarea a 5% – 15% de fibre in compozitia de hempcrete dar nu mai mult. Acest lucru nu ar fi o problema intr-un climat uscat si cald – dar intr-un climat umed riscul pare a fi nejustificat.

Poate atunci cand industria canepei se va maturiza va fi posibil sa fie cultivata o canepa cu foarte putina fibra si cu o parte lemnoasa masiva – si atunci ar putea fi folosita completa? Deocamdata se pare ca cultivarea propriei canepe nu reprezinta o optiune practica pentru constructie, doar daca exista posibilitatea decorticarii.