Bunatati de la Bacau

Cu cateva luni in urma va povesteam (in imagini) despre calatoria facuta in zona mea natala. Cu gandul ca va dura mult timp pana voi apuca sa mai ajung la familia mea, ne-am hotarat sa profitam de mutarea efectiva in noua noastra casa si sa tragem o fuga pana la Piatra Neamt (orasul meu natal) si de acolo pana in Racatau, un sat la 3o-40 minute de Bacau, unde sta matusa mea, Olimpia. Olimpia ne pregatise o gramada de lucruri asa ca pentru casa noua la tara. Ne-am petrecut prima noapte in Piatra Neamt la o alta matusa Marcica, a doua zi dimineata i-am facut o vizita tatalui si surorii mele si spre pranz am pornit spre Bacau.

Asa arata masina noastra cand am plecat de la matusa mea din Racatau – saci cu faina de grau si porum, boabe de porumb, fasole, mancare pentru pasari:

Cateva rasaduri inclusiv usturoi si menta:

10 pui de gaina:

7 ratuste cu mama rata:

… o butelie, covoare, paturi, perne si multe altele. Cand am ajuns la noi acasa am vazut ca un sac de faina a fost spart. In trecut chestia asta ne-ar fi enervat …. acum ne-am scarpinat in cap, am ras putin si am continuat cu treaba. In saptamanile care au urmat acestei calatorii am adaugat fainii raspandite prin masina si ciment si par de caini 🙂

Cand am ajuns acasa a trebuit sa aranjam un loc temporar intr-un colt din bucataria de vara pentru pui si rate:

Lucru care ne-a adus la urmatorul nostru proiect – o cusca improvizata care sa ii tina impreuna si in siguranta pe perioada zilei:

la care a fost adaugata si un castron cu apa cu o rampa …. folosita imediat de una dintre ratuste:

In zilele urmatoare am curatat unul dintre cotetele existente, iar noapte puii au trecut din bucataria de vara in cotet. Ratustele sunt usor de manat si de strans pentru ca stau tot timpul langa mama rata, dar puii de gaina care au fost clociti in incubator sunt foarte greu de stapanit si fac lucrurile ceva mai complicate pentru noi.

Cand ne-am intors de la Racatau ne-am oprit din nou in Piatra Neamt sa il vad inca o data pe tata. Cu 18 luni inainte stateam impreuna cu Ronen in acelasi loc in parcarea blocului unde locuia tata, asteptand taxiul sa ne duca la aeroport in Bucuresti – a fost prima data cand Ronen a venit in Romania. Si nu ne-am imaginat atunci ca ne vom intoarce si mai ales ca vom fi in aceasta situatie. Si totusi uita-ne aici …. sfarmitand paine si punand apa intr-un vas mic de plastic ca sa ne hranim puii si ratele in portbagajul masinii !

Facem curatenie IV

Tocmai ma gandeam ca am scris ca de curte nu prea avem putere sa ne ocupam si cu toate ca e dezastru total deja am facut multe multe lucruri.

In primul rand curtea era plina de tot felul de cotete si hambare, garduri care delimitau odata curtea in diferite zone (cel putin asa cred) toate intr-o stare jalnica, in diverse stadii de paragina.  Deci am inceput sa daramam. Am descoperit repede ca mie imi place mult mai mult sa distrug pe cand lui Ronen ii place sa construiasca. Destul de repede fiecare a inceput sa se axeze pe treaba lui preferata. Cel putin pentru catva timp, deoarece eu, nefiind obisnuita cu munca fizica (si sa distrugi poate fi foarte distractiv dar nu usor mai ales cand au fost folosite cuie lungi de 12 cm si sarme groase cat un deget)  au inceput problemele de spate destul de repede si a trebuit sa renunt la distractie, cel putin pentru un timp.

Acum curtea noastra are mai putine cotete dar mai multe gramezi de lemne adunate in diferite colturi. Chiar ma gandeam ca inainte de a cumpara noi aici, curtea arata mult mai aranjata, cu toate ca era o curatenie doar aparenta.

Acum de vreo cateva zile avem un baiat cu noi care ne ajuta la curatenia in curte. De fapt el face curatenie in curte si noi ne ocupam cu alte lucruri. Curtea incepe sa se lumineze cu adevarat si speranta ca poate apuc toamna asta sa  seman iarba si sa aranjez zonele pentru flori reinvie incetul cu incetul

Trei prieteni de nadejde

Aproape ca nu exista ideea de a trai la tara fara un catel in curte. Iar eu imi doresc de mult un catel dar …. Dupa ce din diferite motive, am fost nevoita sa renunt la mai multi catei de-a lungul vietii mele, dupa ce l-am dat pe ultimul am luat hotararea ca pana nu am eu casa mea nu mai iau nici un catel.  A fost foarte greu sa ma tin de hotararea luata dar nu am avut ce face.

Si uite ca dupa 11 ani m-am reintors in Romania si acum am casa mea. Deci luminitele s-au aprins – acum pot aduce un catel …. drept sa va spun idee neinteleasa de al meu Ronen. Ideea de a cheltui chiar si minimum pe un caine nu  ii suradea de loc. Asta pana intr-o zi cand, in mijlocul zilei, o ploaie puternica ne-a determinat sa intram in casa. Ploaia a trecut dar am ramas in casa sa rezolvam tot felul de lucruri. In timpul acesta vecinii nostri care depozitau la noi in grajd niste grau au venit sa isi ia graul – vorbisem cu ei de dimineata, le deschisesem grajdul si i-am invitat sa intre liber si sa isi ia graul atunci cand au timp. Asa ca vecinii au venit au umplut 40 de saci cu grau, i-au incarcat in masina si au plecat fara ca noi sa auzim ceva. Nici nu am realizat acest lucru pana mai spre seara  cand ne-am intalnit cu ei si ne-au laudat cat de bine dormim noi ….. Am mai scris eu despre peretii din pamant de vreo 60 cm care nu lasa nimic sa intre sau sa iasa. Cat suntem in casa este o tacere deplina.

Asa ca am zis ca neaparat trebuie sa aducem un catel acasa. Unul mare si rau, deja matur care sa ne pazeasca. Asa ca am fost la ecarisaj in Cluj sa alegem un catel.  Mi-a fost teama de momentul acesta …. cum voi reusi eu sa aleg un singur caine din zecile de caini adapostiti la ecarisaj? Cum imi voi infrange dorinta de a-i lua pe toti acasa? Si cum voi reusi sa nu las mila sa aleaga? Raspunsul la aceste intrebari este …. Ronen 🙂 El a vazut cateaua aceea deosebita care statea atat de mandra intr-un colt al boxei ei. Cand am chemat-o a venit cu nonsalanta, a salutat, a mirosit si s-a intors la coltul ei cand a terminat cu noi. Ne-a uimit independenta ei. Iar cum statea si se uita la toti semana cu un chief indian.  Am aflat ca e femela si care este procesul de adoptie (foarte simplu si putin cam nepasator – dar probabil trebuie sa fii cat de cat nepasator ca sa poti lucra intr-un astfel de loc). Era mare si blanoasa,  metis de ciobanesc mioritic, exact ce imi doream. Si am ales-o …. am intrat la ea in boxa ca sa o simtit mai de aproape ….. si am fost invitati sa o luam acasa peste cateva zile, dupa ce cateaua a fost sterilizata, vaccinata, deparazitata si cu cip de identificare.

Dar acasa, mintea si sufletul meu a inceput sa lucreze. In aceeasi boxa cu cateaua aleasa mai era un catel, ceva mai mic decat ea si mai slab, nu la fel de frumos, dar cumva mi-a intrat in suflet si nu vroiam sa il las acolo. Asa ca l-am convins si pe Ronen (uimitor de repede) sa il aducem si pe el acasa. Am sunat si am rugat sa ni-l pregateasca si pe el.

Peste cateva zile, cu multe emotii, ne-am dus sa ne luam noii prieteni acasa.  Ne era putin teama ca nu stiam cum se vor impaca cu puii nostri de gaina si rata…. Am aflat destul de repede si cu toate ca am promis ca eu nu voi tine cainii legati, cat timp puii erau in curte trebuia sa ii legam pe ei. Oricum acest lucru nu mai este valabil azi , deoarece am reusit sa ii invatam destul de repede ca nu au voie sa se atinga de pui. Femela a invatat cel mai repede si chiar acum ii protejeaza si ma ajuta sa ii strang seara, dar masculul e intr-o stare de supunere…. dupa privirile pe care le arunca puilor tare s-ar mai juca cu ei, lucru pe care il mai face din cand in cand, dar fara sa raneasca nici un pui.

Noii nostri prieteni si-au luat in primire rolurile inca din prima clipa, nici nu coborasera bine din masina ca au inceput sa latre la vecinul care a venit sa faca cunostinta cu ei. Si dupa cateva ore si-au primit si numele: Indi (femela) si Harry (masculul).

Indi este exact ca in prima clipa – mandra, independenta, desteapta si foarte dominanta. Se simte la ea acasa aici, cutreiera dealurile cu mandrete, este o placere sa o vedem alergand. Dresajul ei este o adevarata provocare dar ne simtim in siguranta cu ea pe langa casa. Cu toate ca nu a muscat pe nimeni cand vine cineva strain la noi sare la el de zici ca e gata sa il omoare…. Dar noi stim adevarul 🙂

Harry este opusul lui Indi. Este fricos, dependent, cu o nevoie de dragoste si atentie permanenta, supus si cam tantalau 🙂 Are de multe ori o privire + pozitie care spune ceva de genul „am avut un gand dar l-am pierdut”.  In plus are o sensibilitate ridicata in zona pelvisului si a picioarelor din spate. La inceput nici sa il mangai in aceasta zona nu putea ca dadea sa muste. Se loveste cu usurinta si de multe ori il vedem schiopatand. Credem ca a avut parte de o trauma in zona asta … am o presimtire ca a fost batut .

Si in urma cu doua saptamani le-am adus un prieten nou mic, mic … de fapt i-am adus lui Indi o jucarie ca lui Harry ii place sa fie lasat in pace. Cateaua vecinilor a fatat la sfarsitul lui iunie si i-am rugat de pe atunci sa ne pastreze un pui deoarece ne plac foarte mult cainii lor. Asa ca o mogaldeata neagra, dulce foc s-a alaturat noua. E mascul, a primit numele de Loui si e distractia noastra. Indi a avut grija de el din prima clipa.

Deci ei sunt cei trei prienteni de nadejde. Trei catei pe care nu voi mai fi nevoita sa ii dau …. pana ce moartea ne va desparti 🙂

Gatim afara la soba racheta

Despre soba racheta (rocket stove in engleza) am avut ocazia sa citim de multe ori si sa vedem o gramada de filmulete educative. Incepusem sa ne dumirim putin despre ce e vorba si sa ne surada ideea de a construi o astfel de soba, macar in solarul pe care visam sa il construim. Pana cand in urma cu vreo cateva saptamani am descoperit un filmulet care arata cum poate fi construita afara o mini-soba racheta pentru gatit – cu doar 16 caramizi.

Ne-a incantat ideea foarte mult asa ca intr-un dintre vizitele noastre in oras ne-am oprit la magazin si am cumparat caramizi, pe care le-am pus la treaba a doua zi. Experienta a fost minunata. Cu toate ca (inca) caramizile sunt doar puse unele peste celelalte, fara mortar intre ele (deci mai iese fumul prin gauri) rezultatele au fost uimitoare. In cateva minute apa fierbea in ceaun si in alta zi am gatit patru ore in continuu pe o soba racheta dubla (cu doua focare) cu cantitatea de lemn care ar fi ars cam in 20 minute in soba noastra obisnuita din casa. In aceste ore am copt 2 kg de ardei, 2kg de vinete, am facut friptura la gratar pentru o persoana si trei  caini (doar eu si cainii ce mai mancam carne, Ronen este vegetarian), mamaliga si tocanita de legume.

Nu ne mai agitam sa consolidam soba acum pentru ca deja vine toamna si nu vom mai putea gati mult timp afara. Dar ne pregatit acum sa construim o soba racheta in dormitorul nostru – deja 72 de caramizi isi asteapta randul 🙂

Apa la robinet … in fata casei

Cand am zis prima data ca vreau apa la robinet nici nu am visat ce inseamna acest lucru. Ce poate fi atat de greu de realizat nu? Pana la urma urmei avem fantana, cumparam chiuveta, robinet si gata. Hahahaha nu imi vine sa cred cand imi amintesc , o combinatie intre naivitate si nestiinta …. ceva de speriat :))

Am inceput procesul de a avea „apa la robinet”  imediat cum ne-am mutat acasa. De fapt incepusem dinainte, doar acum imi dau seama, numai ca ne refeream la casa pe care doream sa o construim.

Deci am inceput sa ne interesam de o pompa. Cat se poate de usor ma gandeam eu. S-a dovedit a fi a-l  naibii de complicat – sunt o gramada de firme care se ocupa cu chestia asta, cu preturi variind intre cateva sute de lei pana la cateva mii de euro. In privinta asta a fost simplu – cum nu aveam cateva mii de euro de dat pe o pompa, ne-am axat pe ceva mai pe masura buzunarului nostru. Asta a fost unul dintre motivele pentru care am ales hidroforul.  Dupa cateva cautari ne-am oprit la un hidrofor de la Grundfos, un hidrofor destul de puternic pentru nevoile noastre si destul de recomandat pe forumurile in engleza.

Si acum incepe distractia care a inceput in iunie si inca continua. Si tot nu avem apa la robinet in casa ci doar in fata casei …. dar si acesta este un pas important care ne-a usurat mult mult de tot viata.

Dupa ce am cumparat hidroforul si toate celelalte accesorii, am inceput sa proiectam sistemul de apa de la fantana pana in casa. La treaba propriu zisa am avut ajutoare. Au fost sapate doua camine in pamant adica doua gropi de 1.30 m adancime, care ulterior au fost betonate si acoperite cu capac. La primul camin, Ronen a sapat vreo saptamana si la sfarsit a avut 2 ajutoare – 2 muncitori din sat care ne vor ajuta in continuare pentru cateva zile, in vreo doua ture. Al doilea camin a fost sapat de buldozer in cateva minute :)) Tot atunci cand a venit nenea cu  buldozerul, acesta a sapat un sant lung de vreo 80-100 m si de o adancime de 1.10 m pentru furtunul care vine de la hidrofor/fantana pana in casa si pentru cablul de curent electric.  In primul camin, cel de langa fantana am pus hidroforul si cateva ramnificatii + priza pentru curent electric. In al doilea camin am pus alte ramnificatii, filtru apa pe baza de fosfati (nu suntem multumiti de alegere, dar apa la noi e foarte dura si alta modalitate practica nu am gasit – vom pune inca un filtru bun pe chiuveta pentru apa de baut) si iar priza.

In fine treaba a fost facuta in stil romanesc – adica aproape bine. Dupa cateva zile de cand au terminat cei doi muncitori de betonat si aranjat caminele am realizat urmatoarele lucruri:

  1. Locul care a fost pregatit pentru hidrofor – o treapta ridicata din beton cu suruburi bagate in beton, atunci cand betonul era inca ud – a fost pregatit cu aproximatie. Suruburile au fost puse cam la intamplare, si din patru suruburi se potriveau doar doua.  Deci nu puteam pune hidroforul. Trebuia sa taiem celelalte doua suruburi si sa bagam altele noi – lucru cam greu de facut acum cu betonul intarit
  2. In al doilea camin a fost pregatita o singura gaura din trei prin care sa treaca furtunul de apa si cablul electric. Avem trei ramnificatii in acest camin – una pentru bucataria de vara, a doua pentru casa (si de fapt singura gaura existenta) si a treia pentru viitoarea casa/camp. Hai ca a treia nu indica momentan o problema, dar faptul ca nu  avem gaura pentru ramnificatia spre bucatarie (de unde luam de fapt si curentul electric) este o problema destul de mare, pentru ca ea fiind ramnificatia principala nu ne putem termina treaba)
  3. Dupa ce ai dat banii muncitorilor si ii cauti sa rezolve lucrurile pe care si le-au facut cu mana lor, de la prieteni la catarama se transforma in omul invizibil …..

Deci am ramas noi doi sa ne batem capul. In primul camin a fost usor – am cumparat scula necesara am taiat suruburile, bagat suruburi noi cu bormasina si pus hidroforul. In al doilea camin, Dumnezeu stie cum vom reusi sa facem acum o gaura in beton ca sa putem baga furtunul si cablul in pamant ca sa nu avem probleme cu ele.  Momentan cablul electric este tras deasupra pamantului direct in bucatari si ne rugam sa reziste si am renuntat la ideea de a avea apa la robinet in bucataria de vara (vara e pe terminate si bucatarie se transforma in depozit/camara)

Asa ca ne-am axat pe apa la robinet in casa. Dar cum inca nu am gasit lemn uscat pentru mobila, nu avem suport pentru chiuveta si dus ( nu vrem sa le cumparam de-a gata de la magazin) nu avem cum sa tragem inca apa in casa. Avem chiuveta, accesoriile pentru dus, boier electric +lemne, dar nu avem mobila necesara. Asa ca mai asteptam. Pana atunci, am tras un furtun in fata casei, am pus un robinet si dupa cateva peripetii cu hidroforul care isi pierdea presiune (pana la uram am realizat ca e sorbul din fantana e vinovatul) in sfarsit am reusit. Dam drumul la robinet si apa curge.

Facem curatenie III

Nu imi vine sa cred cate lucruri am reusit sa facem in ultimile trei luni de zile in ceea ce priveste „curatenia” Si cu toate astea nu imi vine sa cred cate mai avem de facut. Am dori sa vedem odata casa si curtea curate, visez ca prin noiembrie sa pun samanta de iarba prin curte si sa pregatesc zonele in care vor fi flori la anul….. dar nu stiu daca vom reusi anul acesta. De luni vom avea aici un baiat de prin sat care va veni sa ne ajute sa facem curatenie in curte. Dar sa va povestesc ce am facut pana acum

Cu o saptamana inainte de a ne muta la noi in casa (adica in iunie) am chemat o echipa de muncitori care sa ne renoveze casa in interior, adica tencuit, varuit si pus beton pe jos.  Intr-adevar dupa 5 zile de munca intensiva din partea lor (noi nu am fi reusit nici intr-o luna sa facem ce au facut ei ) am primit o casa curata, pregatita pentru noi sa ne mutam in ea.

Partea cu betonul pe jos a reesit a fi o idee mai putin buna … mai ales ca am realizat ca se pare ca vom petrece mai mult decat un an in casa aceasta. Pe langa faptul ca e foarte rece, se pare ca retine (sau elimina) foarte multa umiditate si bine inteles foarte mult praf.

Asa ca dupa multe cautari ne-am hotarat sa luam o dusumea simpla din molid de la Baumax. Parchetele laminate nu erau atractive, cu toate ca la un moment dat aproape ca am cumparat asa ceva pentru ca era foarte ieftin. Dar spre norocul nostru am realizat la timp ca dam banii de geaba. Sunt atat de subtiri, de fapt arata ca niste cartoane laminate, si foarte puternic tratate chimic. Deci am renuntat la idee. Iar parchetul adevarat este atat de scump …..

Ronen s-a gandit la gresie dar eu sunt foarte friguroasa si m-am saturat sa vad gresie in toata casa …. asa cum se procedeaza in Israel. Am pus gresie doar pe hol – care se transforma in bucatarie si in camara – care se transforma in baita.

Asa ca am cumparat dusumeaua de la Baumax, poliestiren expandat cu folie de aluminum pentru izolatie si lac cu pensule si ne-am apucat de treaba.

Arata bine si calduros.  In a doua camera am avut mai multa experienta si a iesit si mai bine decat in prima – in loc sa punem scandurile intregi cum am pus in prima camera, am facut un joc din trei bucati de scandura de lungimi diferite pe linie. In prima camera cu o dimensiune de 4.12 m a trebuit sa adaugam la fiecare rand de scandura (care au lungimea de 4 m) cate o bucatica in plus – arata putin caraghios.

In colturile pentru sobe am pus gresie si am descoperit si diferenta de temperatura. Si mi s-a spus ca am avut dreptate sa nu putem gresie in toata camera ….. hmmmmm ce imi place cand EU am dreptate 🙂

Geamurile si usile cu toate ca sunt vechi si putin cam putrede pe alocuri le-am slefuit putin si le-am vopsit in verde. E o culoare cam neobisnuita dar aveam nevoie de veselie. Pe deasupra am mai luat cateva culori si voi continua jocul cu vopsitul 🙂 Inca nu stiu ce va iesi dar va voi arata atunci cand e gata.

Si tata a fost la noi si ne-a ajutat la curatenie si unul dintre lucrurile minunate pe care le-a facut a fost sa curete prispa (sau tarnat cum se spune aici in Transilvania). Acum noi vrem sa o nivelam ca s-a ridicat pamantul si sa punem linoleul pe care l-am scos din casa. Nu e solutia ideala bine inteles, dar macar va fi curat si vom avea posibilitatea sa spalam ca sa nu aducem tot pamantul in casa.

Deci toate aceste lucruri au fost facute cu manutele noastre, fara ajutor si suntem foarte incantati. Cu toate ca mai avem sa ne ocupam de mobila (pe care o vom face tot noi cu sculele special cumparate) deja ideea de a locui in casa batraneasca pentru o perioada nedeterminata nu ne mai sperie. Din contra a inceput sa ne fie draga casa asta – acum simtim ca era foarte important sa ne conectam si cu aceasta casuta.

 

Ne reintoarcem on-line

Nu am mai scris de multtttttt timp. Dar suntem in continuare aici pe Bhudeva, traindu-ne viata, pregatindu-ne pentru iarna. Lucrurile merg incet, in mare parte pentru ca suntem singuri si pentru ca nu suntem obisnuiti cu munca fizica.  Dar voi continua sa povestesc ce am facut pana acum si bine inteles ca va vom tine la curent si de acum in colo.

Deci avem internet. Este internet mobil cu optiunea pre-pay pentru ca speram ca vom reusi sa ne punem internet normal. Dar singura firma care ajunge la noi in sat e Romtelecon si ei ne-au spus politicos ca suntem prea departe de ultimul panou. Iar nenea tehnician ne-a spus ca „saru’mana da’ daca noi va punem internet si telefon toata treaba cade pe noi” …. imi cer scuze dom’le tehnician ca iti dau de treaba, rusine mie. In fine, momentan internetul mobil isi face treaba …. cu toate ca nu avem semnal in casa ci doar afara . Ce sa-i faci cei 60 cm de pereti din pamant, la bine si la rau nu lasa nimic sa patrunda (sau sa iasa) 🙂

Deci asa in mare ce am facut pana acum (voi povesti despre fiecare lucru in parte in postari diferite – fiecare subiect merita povestit):

  1. Am ramas cu 6 ratuste, mama rata si 10 pui de gaina. O ratusca a murit la cateva zile dupa ce le-am adus. Restul cresc mari – tocmai ieri am vazut poze cu ele mici, facute atunci cand le-am adus acasa, si nu mi-a venit sa credem cat de mari au crescut (sau de fapt cat de mici erau).
  2. Avem soba functionabila in casa  care ne incalzeste si la care gatim
  3. Avem soba racheta (rocket stove) afara, care a avut un total succes si ne pregatim sa construim una in dormitor
  4. Avem casa curata, cu pereti tencuiti si varuiti, cu geamuri si usi vopsite si cu dusumea de lemn.
  5. Avem pat facut de noi cu saltea superortopedica imensa (de 2mX2m)
  6. Avem apa la robinet … in fata casei
  7. Avem baita de bebe si acum, dupa ce mai bine de 2 luni ne-am spalat in lighean „pe bucatele” (cu cate un dus ocazional facut pe la prietenii din oras) acum ne simtim ca si cum am avea jaccuzzi …. ce mai o adevarata petrecere mai ales ca inca putem face baie afara la soare
  8. Am pus primele mele borcane de castraveti la murat si multa fasole verde la congelator. Ne asteapta bulionul, zacusca, legume si fructe de pus in congelator si ceva dulceata
  9. Avem multeeee lemne pentru foc
  10. Avem trei caini superbi
  11. Pamantul nostru chiar daca nu ne-am ocupat de el absolut de loc, a dat roade din prima zi: primim lapte, oua, branza, legume de la vecinii care folosesc pamantul nostru. De fapt aproape ca nu exista data sa ne intalnim cu un vecin si sa nu primim ceva in dar. O senzatie de abundenta deplina
  12. Curtea este dezastru 🙂 – cu toate ca facem o gramada de treaba, pe de o parte aranjam pe de alta parte se aduna. Ne-am hotarat sa aducem pe cineva sa ne ajute.
  13. Nu am construit anul acesta si nu suntem siguri ca vom reusi sa construim in viitoarul apropiat

Suntem fericiti ca am ajuns acasa.  Am invatat repede sa renuntam in ne a face planuri si sa incercam sa organizam treburile de pe o zi pe alta. Hotaram in fiecare moment ce vrem sa facem si atat. Rar am reusit sa respectam planurile.

 

Ghidul lui Lawton in permacultura

Diversitatea de  culturi si alimente in gradina forestiera (forest garden).

 

Viata la tara … fara internet

Cu toate ca este destul de liniste aici pe blog, Bhudeva este in plin avant … nu avem internt inca (si avem dificultati la a ne conecta la internet si telefon) …. ceea ce inseamna ca ne petrecem cea mai mare parte a timpului facand munca fizica. Speram sa putam sa ne reintoarcem sa povestim si sa va aratam cat mai multe in curand. Cateva dintre lucrurile care s-au intamplat:

  • Ne-am mutat la tara pe data de 11 iunie
  • Am calatorit pana in Moldova ca sa imi vizitez familia (nu stiu cand voi mai avea ocazia sa ajung la ei) si ne-am intors cu o masina plina cu 10 pui de gaina, 7 ratuste cu mama rata, saci de porumb, faina, tarate, nuci, plante,  covoare, paturi, si o butelie de gaz.
  • Am construit si folosim o toaleta cu rumegus
  • Am curatat un cotet vechi existent pentru pasari ca sa avem unde sa le tinem noaptea
  • Avem frigider si plita nou noute
  • Avem o fantana curata ….. acum incepem sa lucram pentru a avea apa la robinet in casa
  • Dormim in casa pe jos pe o saltea improvizata din covoare, paturi si plapume

Acum suntem in orasul cel mare (adica in Cluj) la o cafenea cu internet si ne pregatim pentru o zi de cumparaturi si tot felul de lucruri de rezolvat prin oras.

Avem de munca la nesfarsit dar avem toata viata la dispozitie deci …. speram sa fim in curand on-line din nou.

O calatorie la Piatra Neamt si la Bacau

In ziua in care am eliberat apartamentul inchiriat in Cluj Napoca am hotarat sa dam o fuga pana la familia mea in Piatra Neamt si la Racatau, judetul Bacau. Matusa noastra din Racatau ne-a pregatit o gramada de lucruri pe care sa ni le dea in dar pentru casa noua. Urmatoarele imagini sunt luate in drum spre locurile natale: