Soba racheta la noi acasa

De către iamronen | Publicat: 9 februarie 2012

Ce este soba racheta (Rocket Stove) ?

Daca  nu ati auzit niciodata de soba racheta (cu toate ca le-am amintit intr-unul din postarile anterioare) urmatorul filmulet poate fi un inceput. De fapt acest filmulet a fost acela care m-a facut sa pun ideea in practica :

O soba racheta folosita la incalzire este o soba mult mai elaborat construita dupa acest model: simplu de construit, eficienta in ceea ce priveste consumul de lemne.

Pentru a invata mai multe despre aceasta soba poate veti vrea sa:

Oricum, daca doriti sa construiti o astfel de soba va recomand sa luati cartea pe care am amintit-o mai sus – veti gasi acolo cateva detalii foarte importante care va vor ajuta foarte mult.

Dar sa ne reintoarcem la soba noastra :)

O scurta paranteza

Anul trecut, in perioada in care cautam sa cumparam acest loc pe care il numim “acasa”, lucram cu arhitectul si prietenul nostru la proiectul pentru casa din canepa pe care doream sa o construim (mai multe despre asta in viitorul apropiat). Ne-a proiectat o casa frumoasa (si practica!), dar cu cat devenea mai frumoasa (si mai spatioasa) cu atat incepeam sa ne gandim mai mult la posibilitatea financiara de o construi =  nu credeam ca ne vom permite sa construim o astfel de casa. Eram pusi pe fapte mari cu acest proces si am investit mult efort si resurse (inclusiv o vizita in UK pentru o intalnire cu un arhitect cu experienta in constructiile din canepa)

In timp ce construiam soba racheta, Andreea si-a dat seama care a fost punctul in care proiectul acestei case superbe a intrat intr-o pauza brusca. Incercam sa ne facem o imagine asupra partii financiare ce implica constructia acestei case si l-am rugat pe arhitectul nostru sa ne gaseasca o oferta pentru sistemul de incalzire a casei – doream sa primim un pret aproximativ ca sa stim despre ce este vorba. El si-a sunat un coleg inginer. Conversatia a rezultat intr-o suma ametitoare de 15 000 euro (cam jumatate din bugetul nostru).  Am realizat ca ceva nu era in regula – am simtit ca arhitectul si inginerul deja nu ne mai intelegeau dorintele. Intr-o discutie ulterioara pretul a scazut la 7000 euro -  mult mai putin dar tot prea mult pentru noi.

Cu toate ca proiectul a continuat pentru inca o perioada de timp din acest punct a inceput sa incetineasca. Dorinta noastra de a avea o casa calduroasa si confortabila parea din ce in ce mai greu de indeplinit cu bugetul pe care il aveam.

Ne pregatim pentru iarna

Cand ne-am mutat la noi acasa deja a devenit dureros de clar ca nu vom construi o noua casa anul acesta (adica anul trecut) si ca probabil ne vom petrece vreo cativa ani in casa batraneasca din pamant pe care am cumparat-o. Asa ca am inceput sa incercam sa o aranjam cat mai bine putem.

Casa are un hol mic (transformat in bucatarie), o camara mica (transformata in baie) si doua camere. Una din camere (camera de zi) avea o soba din metal si cealalta (dormitorul) nu  avea nimic. Am avut o gramada de planuri sa facem o gramda de lucruri. Si cu toate ca am facut o gramada de lucruri, multe nu au fost in plan si multe dintre planuri nu au fost realizate. Planul nostru nu includea constructia unei sobe racheta deocamdata. Planurile noastre in schimb includeau cumpararea unei sobe.

Dar atunci, am descoperit filmuletul de mai sus, asa ca am cumparat cateva caramizi samota si am incercat sa vedem ce se intampla … si a functionat fantastic. Am folosit-o cateva luni bune pentru gatit afara – inclusiv toate conservele au fost facut la aceasta soba.

La un moment dat, doar pentru placerea noastra, am construit ceva mai complex incercand sa imitam o soba racheta folosita la incalzire. Am folosit o parte dintr-un boiler vechi:

 

Vazand flacara orizontala pentru prima data a fost o experienta magica:

Pe urma am pus un butoi deasupra, care s-a infierbantat foarte repede:

Pe urma au inceput cele doua saptamani si ceva de gatit non-stop pentru conservele de iarna. Practic traiam afara langa sobita noastra mica. Pe urma cand a inceput sa se raceasca, seara intram in casa si continuam cu conservele. A fost dureros sa vedem cat lemn consuma soba noastra de metal (si continua sa consume) in comparatie cu sobita de afara facuta doar din 16 caramizi. Zilnic eram uimiti de mica sobita si ne plangeam de soba de metal.

Incetul cu incetul am prins curajul sa sugerez sa incercam sa construim o soba racheta in casa in loc sa cumparam inca o soba din metal care sa “infulece” lemnele. Asa a inceput … de aici in colo devine ceva mai tehnic.

Constrangeri

Exista cateva constrangeri care vor da forma acestui proiect pentru noi:

  1. Sincronizarea – deja am pus dusumeaua din lemn. In colturile pentru sobe am pus gresie. Oricum, nu am avut chef sa ridicam dusumeaua de lemn si sa o rearanjam pentru a instala o banca din lut (partea in care caldura de la soba racheta este depozitata) si nu eram prea doritori sa incepem sa lucram cu lutul deaoarece necesita timp si multe experimente …. si experienta anterioara cu lutul nu era prea incurajatoare. Deci vom construi o soba racheta mai diferita …. ceea ce face ca eficienta de incalzire sa nu fie prea sigura.
  2. Butoi din metal -  este mult mai greu sa gasim chestii folosite/second hand aici in Romania decat in America. Acest lucru este si mai greu in sate unde orice este folosit, refolosit si folosit inca o data, de cele mai multe ori peste punctul de eficienta sau chiar de siguranta. Unul dintre elementele cheie la o soba racheta este un butoi de metal – si pentru multe saptamani (ceea ce a amanat proiectul) nu am gasit nici unul. Asa ca, in cele din urma am hotarat sa construim o soba racheta din caramizi samota
  3. Material pentru izolatie – de asemenea nu am reusit sa gasim (la un pret rezonabil) nici unul dintre materialele folosite pentru izolatia camerii interne a sobei – am folosit in cele din urma cenusa – tot ce e posibil sa nu ofere aceeasi capacitate de izolatie si s-ar putea sa se “lase” in interiorul peretilor dar este tot ce am putut gasi.
  4. Marimea – camera in care are loc arderea trebuie sa fie cladita in asa fel incat sa nu fie mai mare decat (in ceea ce priveste diametrul) hornul. Acest lucru este important pentru ca gazele sa fie “trase” afara si sa nu se reintoarca in camera. Se pare ca sobele traditionale in Romania au hornurile de 12 cm – deci si gaura din perete este tot de 12 cm. Deoarece nu am vrut sa face o noua deschizatura in perete (sau sa marim gaura existenta) a trebuit sa ne adaptam. Initial este recomandat ca soba racheta sa aiba camera interioara unde are loc arderea (deci si hornul) de 15-20 cm. Asta inseamna ca am fost obligati sa construim o soba mai mica.

Soba noastra

Urmatoarele imagini arata etapele constructiei sobei noastre.

Primul rand de caramizi:

Cand am vazut ca primul rand se aranjeaza cum trebuie am folosit mortar pentru a tine totul in loc :

Pe randul din mijloc (fotografia de mai sus) am instalat un gratar din metal pentru a sprijini camera de ardere si sa lase cenusa sa cada – am realizat un fel de rama din bucati de caramida pentru a sprijini gratarul:

O teava de metal a fost adaugata:

care a fost inconjurata de o bucata de tabla legata cu sarma – golul este umplut cu cenusa folosita pentru izolarea tevii:

Incepe sa arate ca o soba racheta:

Cenusa este acoperita cu o combinatie de lut si nisip:

 

Prima incercare a Andreei sa lutuiasca soba. Dupa cum observati primele incercari au esuat total.

La a treia incercare Andreea (1) a adaugat puzderie de canepa si niste aracet acrilic; (2) a udat caramizile din abundenta inainte de a pune lutul; (3) a aplicat combinatia in straturi subtiri si a “lustruit” cu un burete ud; (4) a continuat sa umezeasca si sa adauge lut in timp ce soba se incalzea treptat in urmatoarele zile.

Functioneaza de minune :) Pentru mai multe detalii tehnice va invit sa cititi acest articol si in engleza – in romana este doar partial tradus.

 

Bhudeva Tour 2011

De către andreea | Publicat: 31 decembrie 2011

Planificam de ceva timp sa rezumam ce am facut de cand ne-am mutat la tara in urma cu 7 luni de zile ca pe urma sa putem impartasi cu prietenii si cu familiile noastre – dar am fost prea ocupati asa ca am sarit peste partea cu impartasitul. In plus, am tot amanat momentul ca sa reusim sa terminam cat mai multe lucruri ca sa formam un oarecare intreg – si acum suntem fericiti si mandri ca putem sa ne odihnim si sa facem mai putin in ultimile ore din acest an. Odihna binecuvantata de care aveam mare nevoie. Lista este lunga si ar obosi pe majoritatea dintre voi. O parte dintre lucruri deja le-am povestit aici pe Bhudeva atat in partea site-ului in romana cat si (mai ales) in partea site-ului in engleza – vom adauga linkuri in textul de mai jos spre acele lucruri care le-am povestit deja.  De asemenea in urmatoarele saptamani vom scrie si despre acele lucruri care au fost facute dar despre care nu am avut timp sa scriem pana acum. Acum in saptamanile de iarna care au ramas vom petrece mult mai mult timp in casa si vom avea grija sa scriem mai mult atat pentru voi cei ce ati ajuns pe site-ul nostru cat si pentru noi ca sa nu uitam :) .

Imaginile incep cu ieri dimineata cat ne-am trezit la prima zapada adevarata din aceasta iarna – zapada aceea care ramane o zi intreaga si inca ceva in urmatoarele zile. Primul lucru pe care l-am vazut a fost ca de obicei cei trei prieteni dragi (de la stanga spre dreapta) Indy, Loui si Harry – bucurosi sa isi manifeste dragostea si dorinta de asi primi micul dejun:

Si urmatoarea imagine pe care am vazut-o a fost coltul nostru de rai acoperit de zapada:

Si asa arata afara la noi:

O parte a grajdului a fost preschimbat in cotet pentru pasari (rate si gaini). Cainii nostri sunt intotdeauna fericiti sa ne ajute cu pasarile pentru ca sunt morti dupa mancarea pasarilor – adica cereale :

Pasarile sunt tinute inauntru ori din cauza vremii (ploaie ori ceata – lipsa vizibilitatii ofera pradatorilor un avantaj si deja am pierdut cateva pasari) sau in acest caz pentru ca o noua gaina ni  s-a alaturat nou si dorim sa o lasam sa se obisnuiasca cu locul inainte de a o lasa libera pe afara.

Cealalta jumatate a grajdului a fost transformata intr-un atelier improvizat, atelier in care a fost facuta toata mobila pe care o veti vedea in casa.

In podul grajdului am depozitat cherestea pentru proiectele viitoare. Am cumparat destul de multa cherestea (6 metri cub) ca sa o putem lasa sa se usuce in timp si sa fie mai potrivita pentru constructia mobilei. Mda ati ghicit – toata mobila este facuta de noi din lemn…. verde. In toata Transilvania asta nu am reusit sa gasim lemn uscat.

Garajul este in continuare un depozit cu orice de la cartoane, stiuleti de porumb pentru foc, mancare pentru caini, mancare pentru pasari, un butoi de metal pe care l-am cumparat pentru urmatoarea soba racheta, materiale izolatoare si multe altele. Speram sa reusim sa il aranjam ca sa putem baga masina la adapost dar …. poate la anu’ :)

Bucataria de vara am transformat-o in camara. Am izolat geamurile si am adus un radiator mic lasat la temperatura cea mai mica pentru a evita ingheturile. Am adunat aici saci cu legume (morcovi, cartofi, ceapa, telina, patrunjel, sfecla rosie, dovleac), nuci, fasole alba, un butoi cu varza murata, iar oalele deasupra butoiului contin carne si slanina afumata – astfel soriceii nu pot ajunge la ele.

Pe urma sunt rafturle cu …. tot felul de lucruri bune … am facut o gramada de conserve (pentru prima data in viata noastra) …..

Pe urma mai avem lada frigorifica ce contine o gramada de legume inghetate, carne si paine pentru zilele in care vom fi prea lenesi sa coacem paine sau sa dam o fuga pana in sat sa cumparam.

Si in cele din urma am primit de la prieteni frigiderul acesta pe care l-am culcat si foloseste ca lada de depozitare in care nu pot intra soriceii si contine tot felul de chestii care au nevoie …. sa stea departe de soricei (cereale, fructe uscate, seminte, faina, orez … si tot felul de alte chestii care asteapta sa fie mancate de noi si nu de soricei)

Pentru a completa turul de afara trebuie sa va aratam  humanure hacienda  sau coltul pentru compost (inca nu am reusit sa tinem cainii departe de el) si capitele de fan care incep sa se lase pentru ca dragilor nostri caini le place sa se urce pe ele si sa isi pazeasca teritoriul de la inaltime.

Si bineinteles coltul cu lemne care asteapta sa fie taiate ….

Loui (puiul de catel care creste si isi asuma o pozitie dominanta in haita) si – a facut aparitia in imagine pentru ca a auzit ceva in livada. A fugit in acea directie fiind urmat la scurt timp de Indy si de Harry …. o gasca ciudata care formeaza in mod categoric o haita … cateodata este fantastic sa vezi cum instinctele ii arunca intr-un comportament de haita bine organizata.

Lemnul taiat in diverse stadii de uscare este depozitat in gramezi de-a lungul prispei.

Si cu asta incheiem turul exterior si intram in casa. Intram intr-un hol mic (aproximativ de 2X3 metri) pe care l-am transformat in bucatarie. In fata este usa spre baie (incaperea fiind o camara in trecut)

in dreapta este camera de zi

si in stanga este dormitorul.

In camera de zi canapeaua mare (in partea stanga) este facuta de noi si sunt acoperite temporar cu o saltea improvizta si cu materiale cumparate special pentru a fi transformate in cuvertura si fete pentru perne. Cealalta “canapea” este de fapt o bancuta/lada traditionala numita aici la noi conopei din nou acoperita in mod provizoriu. Va fi inlocuita cu o canapea identica cu cea existenta. Inca nu avem masa asa ca folosim un butuc de lemn in locul ei.

Rafturile pentru carti le-am terminat cu o zi inainte de Craciun. TV-ul LCD este momentan in dormitor pentru ca ne petrecem majoritatea timpului acolo – este prea greu = prea multa munca si prea mult lemn  pentru a incalzi ambele camere …. asa ca in saptamanile friguroase de iarna ne petrecem cea mai mare parte a timpului in dormitor ….. si bineinteles totul ornamentat pentru ca e Craciunul :) Al doilea Craciun in Romania si primul Craciun la noi ACASA.

Cu toate ca am varuit in urma cu vreo 6 luni, aceasta camera a suferit datorita unei sobe care scoate o gramada de fum … asa ca peretii sunt de un …. ei bine …. de un elegant gri afumat :) Aceasta este soba vinovata pe care eu (Andreea) am lipit-o cu silicon rezistent la temperaturi ridicate:

Baia este o incapere foarte mica (1X2.5 metri) – suntem foarte mandri de faptul ca am folosit locul in cel mai optim mod. In fata si in centru este masina de spalat:

In dreapta este boilerul pe lemne + electric (pentru  backup) si  WC-ul cu rumegus

Si in partea stanga este dusul – de asemenea facut de noi din lemn protejat de lac de yacht si “cadita” facuta din lemn acoperita cu folie pentru lacuri.

Patul a fost primul nostru proiect de constructie – a fost pe lista noastra de prioritati. Dorim sa adaugam doua noptiere si o tablie in spatele capului – cu toate ca astea vor astepta sa vina primavara :)

Sifonierul a fost o adevarata alinare cand l-am terminat (usile vor fi adauga in viitorul apropiat) deoarece in sfarsit am reusit sa ne scoatem hainele din cutii si sa le depozitam intr-un loc sigur. Soba este rpimul nostru experiment cu soba racheta si functioneaza minunat.Consuma mult mai putin lemn decat soba de metal din camera de zi, fiind construita din caramizi samota are o gramada de masa termica ceea ce inseamna ca functioneaza ca o baterie si “depoziteaza” caldura care este radiata in camera pentru o perioada lunga de timp. Am avut cateva saptamani cu temperaturi sub zero (chiar si -10) si am facut focul de doua ori pe zi (dimineata si seara) pentru cateva ore si avem o camera calda toata ziua si toata noaptea.

… si aici este TV-ul LCD care sta pe o alta bancuta traditionala care si ea va fi inlocuita in viitor ( miroase groaznic a vechi si a mort … si nu suntem pasionati de antichitati  – deci probabil nu va avea un loc in casa, poate doar ca mobila de gradina).

Pentru a oferi acestor imagini o perspectiva – asa arata peretele (din spatele TV-ului) cand ne-am mutat noi aici :

In mod special ne plac imaginile luate de-a lungul casei – din camera de zi spre dormitor ….

… si dinspre dormitor spre camera de zi.

Aceste imagini ne ofera o senzatie de “intreg” …. care ne face bine :)

Alte lucruri care nu pot fi vazute in imagini:

  • Avem apa la robinet in casa …. Ronen a inceput sa scrie (in engleza) o serie de postari despre acest proces.
  • Folosim numai sapunuri si detergenti ecologici, o parte din ele facute in casa
  • Consumam aproape in mod exclusiv produse locale …. marea majoritate de la vecinii nostri fermieri (nici macar targul local nu prea il vizitam) …. chiar si un vin de casa excelent
  • Am planificat sa construim o casa de canepa pe care nu ne-am permis sa o construim – dar ne uitam la Earthship ca o metoda de constructie mult mai practica pentru noi. Puteti vedea care este procesul  constructiei a unui EarthshipYou in aceasta animatie frumoasa.
  • Am strans o gramada de seminte (majoritatea organice) pentru prima noastra intentie de cultiva propriile legume in primavara care vine – planificam sa incercam metode diferite de practicile traditionale. Toata lumea aici a arat deja pamantul si noi nu … deci suntem foarte hotarati cu experimentul nostru :)
  • Am amenajat drumul de acces spre casa noastra ( 200 + metri) cu 40 metri cubi de piatra de rau
  • Am strans fan pe care l-am adus acasa cu calul si caruta (noi am fost “soferii”) si l-am aranjat in capite imense
  • Am cumparat un purcel si am asistat la taierea lui impreuna cu alti 2 porci si a trebuit sa taiem un cocos deoarece era bolnav.
  • Site-ul Feminitate se aproprie de 3 ani de existenta on-line si in curand va ajunge la 1 milion de pagini citite.
  • Am asistat la doua nasteri acasa (amandoua neasistate medical)…. la una dintre ele si Ronen a asistat ca fotograf.
  • Impreuna cu o prietena doula am creat primul curs de doula din Romania care a avut loc in Cluj Napoca si a primit un feedback excelent. Urmatorul va avea loc in Bucuresti la inceputul lunii februarie.
  • Ronen poate sa urmareasca o discutie in romaneste dar nu practica suficient pentru a putea vorbi fluent …. dar se descura un pic pe ici si colo :) Scoate cateodata cate o perluta de iti vine sa il mananci :)

Ultimile 6 luni au fost ca o cursa de lunga durata deoarece trebuiau facute o gramada de lucruri inainte de venirea iernii. Am reusit cu brio, cu  bunavointa mamei natura. Mai avem munca la nesfarsit …. dar acum putem sa gasim un ritm care este placut si sanatos. Avem o casa placuta in care sa traim si speram ca in urmatorii ani sa avem o casa si mai buna. Am crescut mai puternici in minte, corp, emotional si spiritual.

In mai putin de trei ore acest an se va termina. Nu este un eveniment important pentru noi. De multe ori nu stim in ce zi suntem si am ajuns sa ne traim viata in asa fel incat de cele mai multe ori nici nu conteaza. Cand suntem obositi si avem nevoie de odihna atunci facem un weekend – indiferent de ziua saptamanii in care ne aflam. Nu am mai fost in oras de cateva saptamani si speram sa nu fim nevoiti sa mergem  in oras pentru inca multe saptamani de acum in colo. Mergem acolo sa luam ce avem nevoie si ne grabim sa ne reintoarcem la micul nostru colt de lume la care lucram sa il facem din ce in ce mai bun.

Aveam planuri sa mergem in sat sa vedem artificiile la miez de noapte dar aceste planuri s-au schimbat. Am facut un dus. Am avut parte de o cina minunat de simpla formata din orez, linte, sfecla rosie si muraturi facute de noi. Suntem in patul nostru imens si comod, intr-o camera calda si intr-o casa curata. In curand vom bea un pahar de vin rosu de casa, si la fel ca in alte zile vom vedea un film sau un episod din serialul nostru preferat … si pe urma la somn … pana maine dimineata …. cand calendarele vor arata un nou an dar noi vom continua sa ne traim viata noastra plina de pace si abundenta – viata care devine din ce in ce mai buna :)

Ne simtim binecuvantati (si obositi :) ) si dorim tuturor sa va gasiti  caile prorprii de inspiratie :)

Construirea unui Earthship – animatie

De către andreea | Publicat: 30 decembrie 2011

In urmatorul filmulet Earthship Biotecture au realizat o animatie superba care arata cum este construit un “Global Model” Earthship. Este executat in mod superb, foarte educativ (contine multe detalii subtile) si raspunde la cateva intrebari pe care inca le avem in legatura cu acest timp de constructie.

Prima data cand am taiat o gaina

De către andreea | Publicat: 5 decembrie 2011

De fapt un cocosel tinerel si frumusel. Si mare. De vreo saptamana l-am tot vazum cum respira cu greu – parca ar fi avut astma. Am cautat pe tot netul sa vad ce are, am vorbit cu veterinarul, cu vecina, cu matusa. Toata lumea ma intreba de o serie de alte simptome. Dar mititelul de el doar nu respira bine in rest totul era OK. Manca, alerga, era vesel, nu avea diaree si nu slabea. Pana in dimineata aceasta cand l-am vazut asa lipstit de putere. Atunci m-am hotarat sa il tai ca deja nu mai era fericit.

Poate va intrebati care e chestia in toata povestea. De fapt de ce fac din asta o poveste asa mare. Pentru cei ce ma cunosc stiu ca in urma cu cateva luni cand ne-am mutat la tara, am spus ca nu am de gand sa tai animale ….. ca eu tin animale doar pentru oua/lapte si forta de munca in gradina. Eram ferm convinsa de acest lucru … eu nu voi manca un animal crescut de mine.

Nu sunt vegetariana dar mananc foarte putina carne. Pot numara pe degete de cate ori pe an mananc eu carne. Si atunci cand am nevoie de carne (pentru ca este mai mult o necesitate pentru corpul meu si nu neaparat o pofta de carne) aleg carne rosie de vita. Si intotdeauna gratar.

De atunci a trecut ceva timp si am inceput sa inteleg ca faptul ca doresc sa cresc animale aduce si …. taierea lor. De voie de nevoie. Oricum nu am crezut ca acest lucru se va intampla asa de repede. La inceput m-am gandit ca o voi ruga pe vecina mea sa il taie. Dar vroiam sa fac acest lucru cu respect si multumire fata de puiul care a crescut pe langa mine. Stiu ca poate suna ciudat dar ….

Asa ca m-am dus la pui si i-am povestit despre ce e vorba. I-am multumit pentru toate clipele minunate pe care mi le-a oferit. Pentru toate lectiile oferite, inclusiv cea de azi. Si am pregatit tot si l-am prins. L-a mine in brate a  fost tare linistit. Nu s-a zbatut de loc, cu toate ca eu am fost tare stangace si cutitul nu taia bine. Pana la urma Ronen a reusit sa il taie.

A fost o experienta trista dar pasnica. Nu am simtit violenta in acest act.  Iar el chiar ca a fost linistit. Iti multumesc pui drag.

Trei purcei

De către andreea | Publicat: 3 decembrie 2011

De cand ne-am mutat la tara am incercat sa cumpar cateva kg de carne de vitel de la vecinii nostri. Dar aici se vinde vitelul ori intreg, ori o jumatate ori un sfert. Eu mananc carne de cateva ori pe an, de cele mai multe ori atunci cand organismul meu isi cere drepturile. Cu toate ca am incercat sa mananc vegetarian ca Ronen, organismului meu nu i se potriveste acest tip de dieta si are nevoie si de ceva carne. Ceea ce inseamna ca un sfert de vitel este enorm pentru mine – asa cum radeam cu vecinii mi-ar ajunge carnea asta un an intreg si asi face si o nunta. Cand am vazut ca nu gasesc am zis ca voi cumpara cateva kg de carne de porc de la vecina mea cea draga cu toate ca atunci cand am nevoie de carne trebuie sa fie cat mai rosie si cat mai in sange. Dar am fost refuzata in mod elegant – porcul ei trebuia sa fie impartit intre membrii familiei – nu avea cum sa imi vanda si mie vreo 10 kg. Atunci m-am lasat convinsa sa cumpar un purcel mic de vreo 50 kg tot de la vecina cu porcul .

Inca nu m-am hotarat ca merita investitia (la anul voi sti mai bine) dar ma alin cu gandul ca purcelul va fi impartit frateste cu cei trei catei ai nostri Indy, Harry si Loui.

Asa ca in ziua in care vecina si-a taiat porcul, a mai taiat inca doi purcei: unul pentru mine si unul pentru unchiul ei. Nu mica mi-a fost mirarare ca Ronen a zis ca se gandeste sa fotografieze intreg procesul – ceea ce a si facut . Daca doriti sa vedeti pozele va invit sa apasati pe linkul de mai inainte – dar aveti grija – pozele sunt foarte ….. graitoare.

La sfarsit am primit un lighean de carne impartita in portii puse in pungi. Si asa cum am spus au fost pregatite portii si pentru cateii nostri. Ca sa mananc singura este enorma cantitatea de carne pe care am primit-o. Iar cateii merita si ei o cina carnivora pe cinste din cand in cand. Ca in rest sunt vegani :)

O postare de ….cacat :)

De către andreea | Publicat: 2 decembrie 2011

O postare ciudata cu un limbaj mai putin adecvat pentru un blog de oameni seriosi :) Dar indiferent cat de seriosi suntem  la urma urmei trebuie sa mergem la WC – si cu cat mergem mai des cu atat vom fi mai sanatosi :) Si ca sa putem merge la WC trebuie sa avem unul. La oras cand te muti intr-un apartament, indiferent daca e inchiriat sau cumparat, acesta vine cu clasicul WC  pe care te poti aseza comod dupa care tragi apa pentru a elimina orice urma ca l-ai folosit. Dar cand te muti la tara, mai ales intr-o casa batraneasca, construita prin 1934, singurul WC pe care il primesti este traditionala groapa in pamant cu “casuta” de lemn deasupra.

Acum nu am nici o problema cu acest WC traditional atata timp cat nu il folosesc eu :) Doar gandul ca trebuie sa ies din casa de cate ori am nevoie, mai ales noapte, si mai ales pe frig, a adus cu el constipatie grava si retentie urinara. Oricum de cand ne-am hotarat sa cumparam o casa la tara (si sa ne construim o noua casa ceva mai tarziu) discutiile de cacat :) erau vesnic active la noi acasa, indiferent daca eram singuri sau aveam musafiri si daca pe acestia din urma ii interesau sau nu sa auda despre gandurile noastre. Asa ca am verificat multe optiuni ca sa aranjam acest aspect important in viata cea de toate zilele. Am descoperit multe solutii, unele mai ieftine altele (mult) mai scumpe, unele ecologice altele mai putin, unele mai usor de realizat altele aproape imposibil pentru noi mai ales daca ne gandeam sa instalam un astfel de sistem intr-o casa batraneasca.

La un moment dat a ajuns in mainile noastre cartea “Humanure Handbook“. Am zis OK …. hmmmmm…. interesant….. brrrrrrrrr. Dar cu cat momentul in care trebuia sa ne mutam in casa batraneasca se apropia impreuna cu lipsa unui WC  IN casa facea ca  brrrrrr si hmmmmmm sa dispara incetul cu incetul …. sau ma rog sa se diminueze. Nu aveam degand sa investim intr-un sistem prea complicat, dar aveam nevoie de o solutie. Si aceasta solutia chiar a inceput sa ne surada in acele prime zile cand am inceput sa venim la noi acasa pentru curatenie. Va spun eu … wow …. au fost zile grele.

Asa ca m-am rugat tare tare de Ronen (aveam lacrimi in ochi) sa imi faca WC-ul minune cu rumegus – oh Doamne cat il mai iubeam atunci. Deci WC-ul cu rumegus a fost primul nostru proiect de constructie in care Ronen a apucat sa isi testeze noile jucarii abia cumparate (adica sculele electrice Bosch). Casa era proaspat renovata in interior deci WC-ul era foarte simbolic – a fost primul lucru pe care l-am bagat in casa dupa renovare. Si cam asa arata :

Nu e nimic plin de farmec, nu e elegant dar a fost  o usurare imensa sa avem un loc mai confortabil si mai decent unde sa ne facem nevoile, si sa nu mai trebuiasca sa iesim din casa pentru asta. A fost foarte ieftin de realizat si dupa cate stim suntem printre putinii care au un WC in casa, chiar daca arata atat de  …. primitiv.

OK – incepe sa fie o postare cam lunga de aceea am sa incerc sa o scurtez la vorba . Ideea principala a WC-ului nostru este urmatoarea:

  1. Ne facem nevoile intr-o galeata pusa intr-o cutie de lemn. Nu avem parte de mirosuri, de muste si cel mai important nu auzim zgomotul apei trase la sfarsit. La sfarsit punem rumegus deasupra :)
  2. O galeata se umple cam in 4 zile.
  3. Avem cateva galeti astfel incat le putem goli odata la o saptamana sau doua.
  4. Galetile sunt golite intr-un loc special facut pentru compost – o structura numita in cartea amintita mai sus – Humanure Hacienda (vom scrie despre ea ceva mai tarziu).
  5. Ronen incearca dragul de el sa faca pipi afara ca sa mai lungeasca timpul pana cand galeata trebuie schimbata si in plus e bine pentru plante, eu prefer sa raman inauntru cu toate ca la vara lucrurile se pot schimba ….
  6. Aruncam tot gunoiul organic in acelasi loc
  7. Structura are trei parti: partea din mijloc pentru fan (cu care acoperim gunoiul) si partile din margini  vor fi umplute pe rand.
  8. In doi ani (de fapt in 18 luni pentru ca deja suntem activi de 6 luni) vom avea un ingrasamant minunat pentru gradina noastra.

Nu a fost usor sa construim acest WC ecologic pentru ca aproape ca orice altceva aici in Romania, ne-a fost foarte greu sa gasim materialele de care aveam nevoie. Nu am gasit un placaj din lemn la preturi accesibile. Nu am gasit galetilele de marimea si proportiile potrivite (aveam nevoie de ceva mai inalt si mai mare). Nu am gasit un colac de WC care sa se potriveasca exact. Este foarte greu aici la noi sa preiei idei de la americani – trebuie sa avem timp si rabdare si multa creativitate (si mai multa maleabilitate) pentru a realiza astfel de proiecte. Pana la urma am gasit o galeata care sa poata fi folosita cu toate ca e cam mica si trebuie avut grija cum este miscata deoarece capacele nu sunt ermetic inchise. Si in loc de lemn am folosit placi slefuite de OSB. Am gasit si un colac de WC simplu si ieftin care nu are crestaturile acelea pe partea posterioara care ar putea determina tot felul de scugeri intre cutie si galeata.

Am studiat (si continuam sa studiem) foarte mult subiectul si am ajuns sa cunoastem cam toate solutiile alternative disponibile. Daca banii nu ar fi fost o problema atunci exista alternative care inlatura necesitatea de golire a galetilor la gramada de compost. Dar pentru noi banii sunt o problema si simplicitatea impreuna cu autoconstructia sunt valorile noastre de baza. Asa ca sincer, chiar daca banii nu ar fi fost o problema, cred ca am fi folosit tot WC-ul simplu cu galeata si rumegus.

Daca doresti sa afli tot ceea ce ai nevoie sa sti (si chiar mai mult decat ai nevoie) atunci tot ce trebuie sa faci este sa citesti cartea “Humanure Handbook“. Altceva decat poate curiozitate nu vei avea nevoie de nimic altceva decat aceasta carte.

Vom scrie separat despre Humanure Hacienda – acea “structura” unde aruncam tot gunoiul nostru organic (= care se descompune, fara chimicale). Aceasta structura este preluata de asemenea din aceeasi carte.

In timp ce scriu aceste ultime randuri imi zambesc mie insami …. a fost un proces de maturizare si expansiune care ne-a adus in punctul in care putem scrie liber pe blog “cacat” si sa vorbim despre nevoile atat de personale. Undeva in istoria societatii (cel putin in acele societati in care am trait pana acum) am luat o cotitura gresita si ne-am indepartat de la sinceritatea practica de dragul  aparentelor sociale superficiale. Cu totii ne pisam si ne cacam si cu totii facem acest lucru pe aceeasi planeta pe care trebuie sa fim capabili sa continuam sa o populam pentru mult timp. Acum noi stim ce se intampla cu cacatul nostru … voi stiti ce se intampla cu al vostru?

 

 

2 nasteri acasa si un curs de doula

De către andreea | Publicat: 22 noiembrie 2011

Ieri dupa amiaza m-am intors din Cluj dupa un sfarsit de saptamana lung – de joi pana luni. OK a fost mai mult de un sfarsit de saptamana dar motivul vizitei mele la Cluj a fost cursul de Doula – sprijin in timpul nasterii pe care l-am organizat impreuna cu prietena mea draga Nora Niculescu de la Cuibul berzelor . A fost un sfarsit de saptamana minunat, uimitor, care ne-a lasat cu dorinta de a continua …… dar cu toate astea de abia asteptam sa ajung acasa.

Imi era dor sa fiu acasa, in casa noastra nu prea curata, printre cutii pline cu lucrurile noastre si o gramada de treaba. Si am venit cu toate ca stiam ca trebuie sa ne intoarcem in Cluj a doua zi (adica azi) pentru a primi un pachet din Anglia livrat cu o firma de autocare. Surpriza a fost sa fiu anuntata cand eram deja in autobuz in drum spre casa ca pachetul autocarul ajunge in Cluj in cateva ore. Asa ca am ajuns acasa pentru ca sa iesim din nou spre Cluj.

Si in timp ce Ronen se pregatea am avut timp cateva momente sa imi trag sufletul, sa respir aerul de acasa, sa ma bucur ca sunt acasa, sa mangai cateii, sa vad pasarile, sa ma bucur inca o data pentru hotararea luata de a ne muta in Romania si de a cumpara locul acesta pe care noi il numim “acasa” si sa imi reamintesc de ultimile evenimente din ultima luna.

O nastere acasa in Oradea a unor prieteni dragi la care trebuia sa participe si o moasa din Ungaria dar care a ajuns la 5 minute dupa ce bebita s-a nascut, o alta nastere acasa in Targul Mures, unde parintii au ales din start sa nasca fara moasa – nasteri la care eu am participat ca prietena si ca doula , (voi scrie despre aceste nasteri candva in viitorul apropiat) si acum acest curs minunat.

Si uitandu-ma in jurul meu, simt inca o data cat sunt de binecuvantata. Ma aflu intr-un loc minunat – adica acasa, pe Bhudeva – coltul nostru de rai pe pamant, cu Ronen alaturi ne traim viata in abundenta si cu uimire (cu toate ca de cele mai multe ori e foarte greu) si am o meserie de care sunt pur si simplu indragostita (cu toate ca meseria mea nu este recunoscuta in Romania – sau poate de aia?!?! )

Si multumesc Universului pentru toate aceste lucruri si pentru o mie de alte lucruri cu care ma binecuvanteaza si Il rog sa imi dea vointa si rabdare si intelepciune sa imi urmez calea cu bucurie si pasiune.

O lume inghetata in aceasta dimineata

De către iamronen | Publicat: 12 noiembrie 2011

Asa arata lumea noastra in aceasta dimineata :)

Primul dus la noi acasa

De către andreea | Publicat: 8 noiembrie 2011

E sarbatoare azi la noi acasa:) Am realizat cum un dus (sau lipsa lui mai bine zis) poate sa iti schimbe viata. Noua ne-a schimbat-o si pentru asta multumesc Universului ca mi-a oferit minunata posibilitate de a invata sa ma bucur de lucruri marunte cum ar fi un dus. Deci sa lasam apa calda sa curga- yupppppyyyyyyyyyyy

Calatoria spre aceasta clipa a inceput cu multttttttt timp in urma. Adevarul e ca daca, cineva mi-ar fi spus ca va trebui sa asteptam aproape jumatate de an pana sa facem si noi un dus la noi acasa, m-as mai fi gandit daca as fi cu adevarat pregatita sa ma mut la tara, in noua noastra casa batraneasca. Dar daca cineva mi-ar fi povestit acest lucru poate ca nu ne-am fi mutat si atat de multe lucruri minunate nu s-ar fi intamplat.

Deci povestisem eu cu vreo doua luni in urma ca avem apa la robinet in fata casei. Wow … doua luni …. cum trece timpul. Pana atunci ne-am spalat unul pe celalalt in lighean cu un burete … de fapt o carpa de bucatarie pe care o foloseam numai pentru aceasta misiune :) .  Ehehe ce vremuri – mi-e dor de ele, atatea clipe de iubire ne-au oferit :) ! Dar cand am avut apa la robinet a fost mai usor sa caram apa … si am cumparat o cadita de bebelusi. Nu una din aia mica- moderna, frumos colorate, ci una din aia cum am avut si eu cand eram mica adica mare, incapatoare de un verde inchis lipsit de veselie (ei bine eu aveam roz, dar intelegeti ideea). Ei bine totul e relativ, dar dupa ligheanul umplut pe jumatate, chiar mi s-a parut ca sunt intr-un jacuzzi :) . Si sa stiti ca nu sunt ironica absolut de loc. O baie in cadita asta mica, in curte, la soare era tot ce aveam nevoie la sfarsitul unei zile lungi de munca. Si ca bonus, la sfarsit, cu ajutorul unei cani mari din sticla ne faceam unul altuia un mini dus fierbinte si placut. Ne era greu sa renuntam la clipele de iubire :)

OK sa nu va ganditi ca nu aveam parte si de dusuri normale. Pentru asta sunt prietenii, nu ? :) Sa fie binecuvantati dragii de ei ca ne-au primit cu bratele deschise de fiecare data cand ajungeam in orasul cel mare, adica la Cluj (dar nu numai). Eram vizitatori o data pe saptamana indiferent daca erau ei acasa sau nu. Am ajuns la situatia ca nu mai erau siguri dragii de ei daca ii vom vizita si dupa ce vom avea dusul nostru :) Chestia e ca dupa ce am promis solemn ca nu asa stau lucrurile, s-ar putea sa ne facem de rusine, ca vine iarna si nu prea mai avem de gand sa iesim din casa …. hmmmm.

OK … deci azi dupa ce de vreo saptamana tot spunem ca azi facem dus la noi acasa – am reusit. Cabina si cadita de dus sunt facute de Ronen si dragul de el a muncit tare mult ca sa avem ceva deosebit. Si a reusit perfect .

Si apa, apa calda…. wow ce binecuvantare. A trebuit sa astept mai bine de 30 de ani sa pot sa simt binecuvantarea ce sta intr-o clipa pe care pana nu de mult o luam ca un simplu fapt in rutina zilnica. Pentru mine a fost un sfarsit de zi absolut perfect.

PS Ronen a intrat imediat dupa mine in dus. Si a ramas destul de rapid fara apa calda dragul de el. Boilerul nostru de 80 litri nu este suficient pentru doua dusuri bune…. Si deja imi este dor de clipele de iubire …. fiecare pe rand intra in dus, nu  e nimic prea romantic in asta :)

Bunatati de la Bacau

De către andreea | Publicat: 2 octombrie 2011

Cu cateva luni in urma va povesteam (in imagini) despre calatoria facuta in zona mea natala. Cu gandul ca va dura mult timp pana voi apuca sa mai ajung la familia mea, ne-am hotarat sa profitam de mutarea efectiva in noua noastra casa si sa tragem o fuga pana la Piatra Neamt (orasul meu natal) si de acolo pana in Racatau, un sat la 3o-40 minute de Bacau, unde sta matusa mea, Olimpia. Olimpia ne pregatise o gramada de lucruri asa ca pentru casa noua la tara. Ne-am petrecut prima noapte in Piatra Neamt la o alta matusa Marcica, a doua zi dimineata i-am facut o vizita tatalui si surorii mele si spre pranz am pornit spre Bacau.

Asa arata masina noastra cand am plecat de la matusa mea din Racatau – saci cu faina de grau si porum, boabe de porumb, fasole, mancare pentru pasari:

Cateva rasaduri inclusiv usturoi si menta:

10 pui de gaina:

7 ratuste cu mama rata:

… o butelie, covoare, paturi, perne si multe altele. Cand am ajuns la noi acasa am vazut ca un sac de faina a fost spart. In trecut chestia asta ne-ar fi enervat …. acum ne-am scarpinat in cap, am ras putin si am continuat cu treaba. In saptamanile care au urmat acestei calatorii am adaugat fainii raspandite prin masina si ciment si par de caini :)

Cand am ajuns acasa a trebuit sa aranjam un loc temporar intr-un colt din bucataria de vara pentru pui si rate:

Lucru care ne-a adus la urmatorul nostru proiect – o cusca improvizata care sa ii tina impreuna si in siguranta pe perioada zilei:

la care a fost adaugata si un castron cu apa cu o rampa …. folosita imediat de una dintre ratuste:

In zilele urmatoare am curatat unul dintre cotetele existente, iar noapte puii au trecut din bucataria de vara in cotet. Ratustele sunt usor de manat si de strans pentru ca stau tot timpul langa mama rata, dar puii de gaina care au fost clociti in incubator sunt foarte greu de stapanit si fac lucrurile ceva mai complicate pentru noi.

Cand ne-am intors de la Racatau ne-am oprit din nou in Piatra Neamt sa il vad inca o data pe tata. Cu 18 luni inainte stateam impreuna cu Ronen in acelasi loc in parcarea blocului unde locuia tata, asteptand taxiul sa ne duca la aeroport in Bucuresti – a fost prima data cand Ronen a venit in Romania. Si nu ne-am imaginat atunci ca ne vom intoarce si mai ales ca vom fi in aceasta situatie. Si totusi uita-ne aici …. sfarmitand paine si punand apa intr-un vas mic de plastic ca sa ne hranim puii si ratele in portbagajul masinii !