Prima data cand am taiat o gaina

De fapt un cocosel tinerel si frumusel. Si mare. De vreo saptamana l-am tot vazum cum respira cu greu – parca ar fi avut astma. Am cautat pe tot netul sa vad ce are, am vorbit cu veterinarul, cu vecina, cu matusa. Toata lumea ma intreba de o serie de alte simptome. Dar mititelul de el doar nu respira bine in rest totul era OK. Manca, alerga, era vesel, nu avea diaree si nu slabea. Pana in dimineata aceasta cand l-am vazut asa lipstit de putere. Atunci m-am hotarat sa il tai ca deja nu mai era fericit.

Poate va intrebati care e chestia in toata povestea. De fapt de ce fac din asta o poveste asa mare. Pentru cei ce ma cunosc stiu ca in urma cu cateva luni cand ne-am mutat la tara, am spus ca nu am de gand sa tai animale ….. ca eu tin animale doar pentru oua/lapte si forta de munca in gradina. Eram ferm convinsa de acest lucru … eu nu voi manca un animal crescut de mine.

Nu sunt vegetariana dar mananc foarte putina carne. Pot numara pe degete de cate ori pe an mananc eu carne. Si atunci cand am nevoie de carne (pentru ca este mai mult o necesitate pentru corpul meu si nu neaparat o pofta de carne) aleg carne rosie de vita. Si intotdeauna gratar.

De atunci a trecut ceva timp si am inceput sa inteleg ca faptul ca doresc sa cresc animale aduce si …. taierea lor. De voie de nevoie. Oricum nu am crezut ca acest lucru se va intampla asa de repede. La inceput m-am gandit ca o voi ruga pe vecina mea sa il taie. Dar vroiam sa fac acest lucru cu respect si multumire fata de puiul care a crescut pe langa mine. Stiu ca poate suna ciudat dar ….

Asa ca m-am dus la pui si i-am povestit despre ce e vorba. I-am multumit pentru toate clipele minunate pe care mi le-a oferit. Pentru toate lectiile oferite, inclusiv cea de azi. Si am pregatit tot si l-am prins. L-a mine in brate a  fost tare linistit. Nu s-a zbatut de loc, cu toate ca eu am fost tare stangace si cutitul nu taia bine. Pana la urma Ronen a reusit sa il taie.

A fost o experienta trista dar pasnica. Nu am simtit violenta in acest act.  Iar el chiar ca a fost linistit. Iti multumesc pui drag.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *