Primul dus la noi acasa

E sarbatoare azi la noi acasa:) Am realizat cum un dus (sau lipsa lui mai bine zis) poate sa iti schimbe viata. Noua ne-a schimbat-o si pentru asta multumesc Universului ca mi-a oferit minunata posibilitate de a invata sa ma bucur de lucruri marunte cum ar fi un dus. Deci sa lasam apa calda sa curga- yupppppyyyyyyyyyyy

Calatoria spre aceasta clipa a inceput cu multttttttt timp in urma. Adevarul e ca daca, cineva mi-ar fi spus ca va trebui sa asteptam aproape jumatate de an pana sa facem si noi un dus la noi acasa, m-as mai fi gandit daca as fi cu adevarat pregatita sa ma mut la tara, in noua noastra casa batraneasca. Dar daca cineva mi-ar fi povestit acest lucru poate ca nu ne-am fi mutat si atat de multe lucruri minunate nu s-ar fi intamplat.

Deci povestisem eu cu vreo doua luni in urma ca avem apa la robinet in fata casei. Wow … doua luni …. cum trece timpul. Pana atunci ne-am spalat unul pe celalalt in lighean cu un burete … de fapt o carpa de bucatarie pe care o foloseam numai pentru aceasta misiune :).  Ehehe ce vremuri – mi-e dor de ele, atatea clipe de iubire ne-au oferit 🙂 ! Dar cand am avut apa la robinet a fost mai usor sa caram apa … si am cumparat o cadita de bebelusi. Nu una din aia mica- moderna, frumos colorate, ci una din aia cum am avut si eu cand eram mica adica mare, incapatoare de un verde inchis lipsit de veselie (ei bine eu aveam roz, dar intelegeti ideea). Ei bine totul e relativ, dar dupa ligheanul umplut pe jumatate, chiar mi s-a parut ca sunt intr-un jacuzzi :). Si sa stiti ca nu sunt ironica absolut de loc. O baie in cadita asta mica, in curte, la soare era tot ce aveam nevoie la sfarsitul unei zile lungi de munca. Si ca bonus, la sfarsit, cu ajutorul unei cani mari din sticla ne faceam unul altuia un mini dus fierbinte si placut. Ne era greu sa renuntam la clipele de iubire 🙂

OK sa nu va ganditi ca nu aveam parte si de dusuri normale. Pentru asta sunt prietenii, nu ? 🙂 Sa fie binecuvantati dragii de ei ca ne-au primit cu bratele deschise de fiecare data cand ajungeam in orasul cel mare, adica la Cluj (dar nu numai). Eram vizitatori o data pe saptamana indiferent daca erau ei acasa sau nu. Am ajuns la situatia ca nu mai erau siguri dragii de ei daca ii vom vizita si dupa ce vom avea dusul nostru 🙂 Chestia e ca dupa ce am promis solemn ca nu asa stau lucrurile, s-ar putea sa ne facem de rusine, ca vine iarna si nu prea mai avem de gand sa iesim din casa …. hmmmm.

OK … deci azi dupa ce de vreo saptamana tot spunem ca azi facem dus la noi acasa – am reusit. Cabina si cadita de dus sunt facute de Ronen si dragul de el a muncit tare mult ca sa avem ceva deosebit. Si a reusit perfect .

Si apa, apa calda…. wow ce binecuvantare. A trebuit sa astept mai bine de 30 de ani sa pot sa simt binecuvantarea ce sta intr-o clipa pe care pana nu de mult o luam ca un simplu fapt in rutina zilnica. Pentru mine a fost un sfarsit de zi absolut perfect.

PS Ronen a intrat imediat dupa mine in dus. Si a ramas destul de rapid fara apa calda dragul de el. Boilerul nostru de 80 litri nu este suficient pentru doua dusuri bune…. Si deja imi este dor de clipele de iubire …. fiecare pe rand intra in dus, nu  e nimic prea romantic in asta 🙂

Alătură-te conversației

3 comentarii

  1. Dragii de voi!!! Cum traiesc alaturi de voi, prin ceea ce-mi povestiti de fiecare data, emotiile descoperirii spatiului vostru… E o descoperire continua, asa cum cred ca este si o creatie continua… Va imbratisam pe amandoi cu drag si va asteptam macar din cand in cand si pe la dusul nostru deja cunoscut bine! :*

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *