Trei prieteni de nadejde

Aproape ca nu exista ideea de a trai la tara fara un catel in curte. Iar eu imi doresc de mult un catel dar …. Dupa ce din diferite motive, am fost nevoita sa renunt la mai multi catei de-a lungul vietii mele, dupa ce l-am dat pe ultimul am luat hotararea ca pana nu am eu casa mea nu mai iau nici un catel.  A fost foarte greu sa ma tin de hotararea luata dar nu am avut ce face.

Si uite ca dupa 11 ani m-am reintors in Romania si acum am casa mea. Deci luminitele s-au aprins – acum pot aduce un catel …. drept sa va spun idee neinteleasa de al meu Ronen. Ideea de a cheltui chiar si minimum pe un caine nu  ii suradea de loc. Asta pana intr-o zi cand, in mijlocul zilei, o ploaie puternica ne-a determinat sa intram in casa. Ploaia a trecut dar am ramas in casa sa rezolvam tot felul de lucruri. In timpul acesta vecinii nostri care depozitau la noi in grajd niste grau au venit sa isi ia graul – vorbisem cu ei de dimineata, le deschisesem grajdul si i-am invitat sa intre liber si sa isi ia graul atunci cand au timp. Asa ca vecinii au venit au umplut 40 de saci cu grau, i-au incarcat in masina si au plecat fara ca noi sa auzim ceva. Nici nu am realizat acest lucru pana mai spre seara  cand ne-am intalnit cu ei si ne-au laudat cat de bine dormim noi ….. Am mai scris eu despre peretii din pamant de vreo 60 cm care nu lasa nimic sa intre sau sa iasa. Cat suntem in casa este o tacere deplina.

Asa ca am zis ca neaparat trebuie sa aducem un catel acasa. Unul mare si rau, deja matur care sa ne pazeasca. Asa ca am fost la ecarisaj in Cluj sa alegem un catel.  Mi-a fost teama de momentul acesta …. cum voi reusi eu sa aleg un singur caine din zecile de caini adapostiti la ecarisaj? Cum imi voi infrange dorinta de a-i lua pe toti acasa? Si cum voi reusi sa nu las mila sa aleaga? Raspunsul la aceste intrebari este …. Ronen 🙂 El a vazut cateaua aceea deosebita care statea atat de mandra intr-un colt al boxei ei. Cand am chemat-o a venit cu nonsalanta, a salutat, a mirosit si s-a intors la coltul ei cand a terminat cu noi. Ne-a uimit independenta ei. Iar cum statea si se uita la toti semana cu un chief indian.  Am aflat ca e femela si care este procesul de adoptie (foarte simplu si putin cam nepasator – dar probabil trebuie sa fii cat de cat nepasator ca sa poti lucra intr-un astfel de loc). Era mare si blanoasa,  metis de ciobanesc mioritic, exact ce imi doream. Si am ales-o …. am intrat la ea in boxa ca sa o simtit mai de aproape ….. si am fost invitati sa o luam acasa peste cateva zile, dupa ce cateaua a fost sterilizata, vaccinata, deparazitata si cu cip de identificare.

Dar acasa, mintea si sufletul meu a inceput sa lucreze. In aceeasi boxa cu cateaua aleasa mai era un catel, ceva mai mic decat ea si mai slab, nu la fel de frumos, dar cumva mi-a intrat in suflet si nu vroiam sa il las acolo. Asa ca l-am convins si pe Ronen (uimitor de repede) sa il aducem si pe el acasa. Am sunat si am rugat sa ni-l pregateasca si pe el.

Peste cateva zile, cu multe emotii, ne-am dus sa ne luam noii prieteni acasa.  Ne era putin teama ca nu stiam cum se vor impaca cu puii nostri de gaina si rata…. Am aflat destul de repede si cu toate ca am promis ca eu nu voi tine cainii legati, cat timp puii erau in curte trebuia sa ii legam pe ei. Oricum acest lucru nu mai este valabil azi , deoarece am reusit sa ii invatam destul de repede ca nu au voie sa se atinga de pui. Femela a invatat cel mai repede si chiar acum ii protejeaza si ma ajuta sa ii strang seara, dar masculul e intr-o stare de supunere…. dupa privirile pe care le arunca puilor tare s-ar mai juca cu ei, lucru pe care il mai face din cand in cand, dar fara sa raneasca nici un pui.

Noii nostri prieteni si-au luat in primire rolurile inca din prima clipa, nici nu coborasera bine din masina ca au inceput sa latre la vecinul care a venit sa faca cunostinta cu ei. Si dupa cateva ore si-au primit si numele: Indi (femela) si Harry (masculul).

Indi este exact ca in prima clipa – mandra, independenta, desteapta si foarte dominanta. Se simte la ea acasa aici, cutreiera dealurile cu mandrete, este o placere sa o vedem alergand. Dresajul ei este o adevarata provocare dar ne simtim in siguranta cu ea pe langa casa. Cu toate ca nu a muscat pe nimeni cand vine cineva strain la noi sare la el de zici ca e gata sa il omoare…. Dar noi stim adevarul 🙂

Harry este opusul lui Indi. Este fricos, dependent, cu o nevoie de dragoste si atentie permanenta, supus si cam tantalau 🙂 Are de multe ori o privire + pozitie care spune ceva de genul „am avut un gand dar l-am pierdut”.  In plus are o sensibilitate ridicata in zona pelvisului si a picioarelor din spate. La inceput nici sa il mangai in aceasta zona nu putea ca dadea sa muste. Se loveste cu usurinta si de multe ori il vedem schiopatand. Credem ca a avut parte de o trauma in zona asta … am o presimtire ca a fost batut .

Si in urma cu doua saptamani le-am adus un prieten nou mic, mic … de fapt i-am adus lui Indi o jucarie ca lui Harry ii place sa fie lasat in pace. Cateaua vecinilor a fatat la sfarsitul lui iunie si i-am rugat de pe atunci sa ne pastreze un pui deoarece ne plac foarte mult cainii lor. Asa ca o mogaldeata neagra, dulce foc s-a alaturat noua. E mascul, a primit numele de Loui si e distractia noastra. Indi a avut grija de el din prima clipa.

Deci ei sunt cei trei prienteni de nadejde. Trei catei pe care nu voi mai fi nevoita sa ii dau …. pana ce moartea ne va desparti 🙂

Alătură-te conversației

1 comentariu

  1. ce i-as zmotoci si eu nitel! sa ai grija de ei, plsssssss… si o poza ceva? daca se poate!!!!!! 🙂

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *