Pamant de tarani

De către iamronen | Publicat: 11 aprilie 2012

Scriu aceste randuri din sufrageria parintilor mei in Israel, dupa ce am vazut-o pe Andreea intr-un reportaj live pe TransilvaniaLive, vorbind despre Cutia Taranului.

De cand am lansat Cutia Taranului  am fost invaluiti de valuri de bunatate. Toate cele 60 de cutii oferite de Ildi&Levente au gasit un camin cu familiile din Cluj Napoca; prieteni dragi au scris despre proiect din perspectiva lor personala si unica si ne-au ajutat sa raspandim vestea (multumim Sam, Nora si Gina); s-a scris in presa locala si s-a vorbit despre noi pe un postul TV local; am fost contactati de oameni din intreaga Romanie, intreband daca sunt cutii disponibile si in orasele lor; am fost contactati de alti tarani si incetul cu incetul ii ajutam sa pregateasca cutii suplimentare (speram ca pentru Cluj Napoca vom anunta in urmatoarele zile inca 40 de cutii, de la alte doua familii vecine; Ildi si Levente au descoperit un grup de clienti o noua familie plina de caldura printre vecinii lor clujeni; am descoperit ca oamenii din aceasta tara, tara care sunt privita de sus de cei dinafara (sau cu rusine de cei de aici), sunt capabili sa demonstreze calitati ca incredere, credinta si sprijin care ne-au atins inima si ne-au emotionat pana la lacrimi …. si am putea continua astfel mult timp .

Oricum, exista un anumit feedback care a aparut de cateva ori si ne-a surprins si cred ca merita sa fie adresat. Sunt oameni pentru care cuvantul “taran” are o conotatie negativa … pentru ei “taran” este un cuvant jicnitor iar oamenii numiti “tarani” sunt aceeaia care duc o viata simpla, primitiva si saraca, fara prea multa inteligenta. Ca rezultat, cand vorbim despre “taranii care va aduc produse proaspete direct la tine acasa”, acesti oameni ne percep ca si cum am trata acesti oameni cu un aer superior … ca si cum noi, strainii care ne jucam de-a  “casuta mica in preeria romaneasca” , ne folosim de saracia taranilor.

Cuvantul “taran” nu inseamna “om simplu, primitiv care traieste o viata ponosita intr-o casa si mai ponosita, cultivandu-si propria mancare”. Cuvantul vine de la țărână=pamant, deci inseamna omul pamantului. De abia asteptam sa ne castigam numele de “om al pamantului” si nu avem decat respect si veneratie pentru oamenii care sunt “ai pamantului”.

Romania este efectiv pamantul taranilor. Nu este o opinie si nici o descriere romantica …. este o realitate. Practic jumatate din populatia Romaniei  sunt tarani. Nu este pamantul oraselor senzationale (este un pamant unde orasele sunt niste creaturi functionale ale unei necesitati ce se bazeaza si este intretinuta de tarani). Nu este un pamant al industriilor (cu toate ca odata Romania a fost cea mai mare in productia de canepa si a produsele textile din canepa).  Romania este un pamant de tarani. Atat de mult incat am impresia ca atunci cand fortele industriale au maturat planeta in secolul trecut, ceva din esenta calitatii a Romaniei (natura sa? ) a rezistat. Chiar si acum cand este sub atacul neincetat al puterilor financare straine, in felul lui, acest pamant rezista schimbarii (cu toate ca nu credem ca v-a reusi sa mai reziste prea mult).

Poate ca datorita acestui fapt, din multe puncte de vedere, Romania este o tara “inapoiata” -  in care parcarea din targurile de la tara este plina cu carute si cai si nu de masini? Poate ca datorita acestui fapt, masinile Dacia care sunt ridiculizate de cei din vest, dar sunt perfecte pentru pamantul de tarani – masini simple, ieftine, de durata (nu ne vine sa credem cand vedem destul de multe Dacii de prin anii 80 inca circuland pe soselele Romaniei) si foarte usor de reparat pentru mecanicii de la tara (calitati care aproape ca s-au pierdut atunci cand Dacia a devenit prea ambitioasa si a dorit sa intre si in pietele europene). Poate din cauza aceasta populatia Romaniei este in declin - ca si cum ar prefera sa dispara decat sa isi tradeze propria natura?

Dupa interviul Andreei, a aparut stirea despre cei 40 000 de euro finantati de EU, bani care intentioneaza cica sa sprijine agricultura locala. Am fost amuzat (si usor ofensat) cand ei au folosit imagini luate pentru Cutia Taranului (la noi si la Ildi si Levente acasa) pentru a ilustra punctul lor de vedere. In acea stire doua persoane au fost interviate, doi reprezentanti care lucreaza in agentiile guvernamentale care au sarcina cu distributia fondurilor europene pentru fermieri si tarani. Amandoi purtau costum si cravata si aratau, pentru mine, ca niste extraterestri pe pamantul taranilor. Atunci, in ei,  am putut simti lipsa lor de interes si atitudinea plina de superioritate pentru “taranii saraci si simpli care ar trebui sa fie recunoscatori pentru fondurile europene care vin sa ii salveze”.

Si pe urma …. :) a mai fost inca un interviu in engleza cu doi invitati din Marea Britanie. Acestia laudau Transilvania si mancarea de aici, si au vorbit despre food-turism si tot felul de alte lucruri – sunt indragostiti de acest loc si doresc sa ofere sprijinul lor si sa il promoveze. A fost un interviu foarte pozitiv. Una dintre ultimile intrebari adresate celor doi a fost ceva de genul ” care ar fi recomandarile dvs pentru noi?” . Raspundul a fost simplu si direct “sprijiniti producatorii locali”. Sunt perfect de acord :)

De asemenea sunt fericit si mandru ca am putut sa ne stabilim viata la tara si sa creem Cutia Taranului fara fonduri europene sau alte fonduri publice (pe care le-am luat in calcul la inceputul drumului nostru). Ma puteti crede nebun, dar nu ar fi minunat daca Cutia Taranului ar putea face legatura intre tarani si cumparatorii oraseni  din intreaga Romanie? Daca ar putea sa recreeze o coexistenta traditionala si sustenabila intre sat si oras? Daca ar putea reaminti romanilor de abundenta naturala care poate fi atat de accesibila pentru ei? Daca ar putea crea senzatia de siguranta personala (atat pentru tarani cat si pentru cumparatorii oraseni) in aceste timpuri instabile si neclare? Nu ar fi super-minunat-senzational daca in loc ca banii sa fie varsati in bancile straine lacome, Romania ar putea gravita cu blandete, spre o economie naturala care ar ajuta-o sa treaca peste greselile ei din trecut si sa isi pastreze toate resursele naturale?

Nota din partea Andreei

Imi amintesc cu dor de strabunicii mei tarani. La ei mi-am petrecut vacantele de vara, de la ei am invatat atat de multe lucruri. Si imi amintesc de strabunica mea – o femeie mica, batrana dar puternica si inteleapta, taranca adevarata, care ma numea “oraseanca de portelan”. Atunci, pentru ea, era o mandrie sa fii taranca si  eu ca oraseanca, eram privita cu compatimire. “Pai ma’ fata, daca eu te ating te sparg. Vin’ aici la bunica sa te inzdraveneasca ea, ca te omoara maica betonul ala din oras”. Cand auzea ca sunt bolnava, ridica din umeri si spunea tare ” pai la ce te poti astepta de la orasenii aia”. Oare cand s-au schimbat asa de tare lucrurile ca de la mandria de a fi taran, s-a ajuns la rusine. Cand am reusit noi sa “invatam” ca viata la oras e cea care merita traita? Cand am uitat ca radacinile noastre sunt in acesti tarani ca bunicuta mea? Si cum de am ajuns sa ne fie rusine de parintii si de bunicii nostri tarani?

Pentru mine a fost o mandrie sa fiu acceptata ca membra intr-o organizatie de tarani. Cu toate ca inca nu simt ca mi-am castigat acest nume.  Pentru noi a fi “tarani” este un stil de viata, o legatura speciala cu acest stil de viata.

Cutia Taranului – celebrarea taranului roman

De către iamronen | Publicat: 23 martie 2012

De cand ne aflam in Romania (noiembrie 2010) incercam sa ne indreptam cat mai mult spre viata pe care am ales-o pentru noi – o viata taraneasca sustenabila si abundenta. Una dintre primele mele impresii despre Romania, cand  am vizitat-o prima data in 2009, a fost piata din orasul natal al Andreei, Piatra Neamt. Am fost uimit de abundenta, calitatea si preturile accesibile ale legumelor produse in Romania. Efectiv am ramas cu gura cascata, mai ales cand am realizat ce rai ar putea fi aici pentru un vegetarian ca mine. Si era in decembrie cand ofertele pietii nu erau nici pe aproape atat de bogate ca in primavara si vara.

Oricum cand, in mai putin de un an, ne-am reintors in Romania, in Cluj Napoca, de data aceasta definitiv, impresia mea despre piata locala a fost …. dezamagitoare, mai ales ca ma asteptam sa gasesc o piata si mai bogata ca in Piatra Neamt, deoarece Clujul este  un oras mult mai mare si mult mai bine dezvoltat din punct de vedere economic si cultural decat Piatra Neamt. Piata locala are mult mai putin de oferit si preturile sunt mult mai mari.

Dar tinand cont de faptul ca aceasta postare doreste sa celebreze, imi voi tine in frau descrierea nemulturilor :) . Stilul de viata al taranilor in Romania este atacat neobosit din mai multe directii. Totusi, noi credem ca stilul de viata taranesc este nu doar o cale minunata spre o viata abundenta, ci si o resursa nationala strategica in termenii sustenabilitatii. Simplu spus: Romania continua sa fie o tara care poate sa se hraneasca si acest lucru o face sa fie un loc rar si special pe aceasta planeta. Noi simtim ca acest lucru trebuie sa fie nutrit si protejat.

Cu acest lucru in minte si in inima, si ca o celebrare a primaverii si a taranilor romani, suntem emotionati si fericiti sa va impartasim un proiect care se formeaza in mintea noastra de aproximativ un an. La inceput doar ne-am jucat cu ideea. Pe urma, imediat dupa ce ne-am mutat pe Bhudeva, in Mociu, i-am cunoscut pe Ildi si Levente, tarani vecini de la care am cumparat toata vara si toamna legume si zarzavaturi. Toate conservele pentru iarna, de care inca ne bucuram si acum, au fost pregatite din legumele si zarzavaturile cumparate direct de pe campul vecinilor nostri. Dragii nostri vecini, in ciuda scepticismului justificat, ne-au ascultat si in cele din urma au fost de acord sa ia parte micului nostru experiment. Ideea noastra este de a crea un alt fel de canal de vanzare , care ar ajuta taranii sa-si aduca produsele direct cumparatorilor din oras, intr-un mod simplu, sigur si sustenabil (trecand peste obstacolele si abuzurile cu care taranii trebuie sa se confrunte). Numele acestui proiect este Cutia Taranului.

Ideea nu este originala, a fost aplicata in diverse forme in multe locuri din lume. Familiile de tarani ofera cutii cu produsele lor care sunt livrate direct cumparatorilor din oras. Cumparatorii pot alege o cutie pe care doresc sa o primeasca, dar nu aleg continutul exact al cutiei. Continuturile acestor cutii reprezinta un rezultat delicat si miraculor al colaborarii dintre familia de tarani, munca lor si Mama Natura. De aceea, continutul se va schimba in functie de anotimpuri si “starea sufleteasca” a naturii. Alaturandu-se unei cutii, cumparatorii primesc mancare proaspata, sanatoasa si o relatie continua si direct cu familia de tarani.

Momentan, proiectul este un experiment cu o singura familie de tarani – vecinii nostri, Ildi si Levente.  50 de familii in orasul Cluj Napoca este tot ce le trebuie pentru asi vinde aproape toate produsele ( disponibile in cutie mica si cutie mare). Acest lucru le-ar oferi un venit constant si sigur, fara sa fie nevoiti sa plateasca taxele imense ale pietelor si fara sa trebuiasca sa stea in piata zile intregi. Sunt si alte beneficii de lunga durata – dar nu vrem sa va dezvaluim toate secretele din prima :) Daca acest experiment va functiona, speram sa vedem cat mai multe cutii care sa fie oferite de catre tarani, oraselor din intreaga Romanie.

Acum ne ramane doar sa va invitam sa vizitati Cutia Taranului si daca esti din Cluj Napoca poate vei dori si tu sa te bucuri de produsele minunate pe care Ildi si Levente le cresc :)

De la canepa la earthship

De către andreea | Publicat: 29 februarie 2012

Cred si am impartasit cu pasiune acest lucru ca constructia cu canepa si var este una dintre cele mai bune metode de constructie disponibila in ziua de azi. Planuiam sa construim casa noastra cu canepa-var (hempcrete) si arhitectul nostru a proiectat pentru noi o casa superba. Din pacate nu ne permitem sa construim aceasta casa asa ca proiectul s-a oprit si locuim in casa batraneasca pe care am cumparat-o impreuna cu terenul de 9 hectare.

Dificultatile cu canepa

Sa construim cu canepa ar fi reprezentat un efort continuu. A fost dificil sa gasim canepa si varul hidraulic folosit in acest tip de constructie in Romania, iar in Europa preturile erau super piperate, fara sa tinem cont de transport. De asemenea se parea ca vom avea dificultati sa gasim un mixer special pentru canepa . Pe langa toate astea aveam o perioada destul de scurta in care puteam construi – pana la primul inghet, combinatia trebuia sa fie uscata bine ca sa nu inghete – lucru ce poate afecta peretii. Asa ca in ciuda pasiunii noastre si a investitiei facute in acest proiect (am invatat multe) putem spune retrospectiv ca erau prea multe lucruri care ne indepartau de acest tip de constructie.

Fundatii

Cand am realizat ca nu vom avea suficienti bani sa construim casa proiectata, am inceput sa ne cautam modalitati de a micsora si de a simplifica proiectul casei in asa fel incat sa o putem construi. Unul dintre lucruri pe care le-am explora a fost fundatia casei. Cu toate ca a fost proiectata o fundatie relativ ieftina reprezenta totusi o parte substantiala din proiect.

Casa noastra va fi construita pe o panta usoara cu fata spre sud si planul era sa excavam in asa fel incat partea din spate a sapaturii sa fie de vreun metru adancime. Pe urma am fi acoperit intreaga suprafata cu pietre – intai pietre mari (40 cm) si pe urma straturi de pietre din ce in ce mai mici pana cand am fi ajuns la pietris si nisip. Deasupra am fi turnat o placa de beton, pe care noi am fi preferat sa o evitam  dar care era necesara datorita acoperisului verde planificat pentru aceasta casa.

Cu aceste lucruri in minte am gasit in urma cu cateva luni doua tipuri de constructii noi (pentru mine): constructia cu cauciucuri umplute cu pamant si casele subterane.

Constructia cu cauciucuri este o metoda de constructie care foloseste cauciucurile uzate (disponibile din abundenta in gunoiul modern) sunt umplute cu pamant si asezate ca niste caramizi pentru a crea un perete gros monolitic ce nu necesita fundatie. In interior peretii sunt finisate cu pamant/lut.

Casele subterane (cu toate ca pot invoca imagini neplacute a unor refugii de razboi) este o metoda de constructie in care casele sunt intr-o oarecare masura (sunt multe posibilitati in aceasta tehnica) de pamant. Cu toate ca aceasta metoda are numeroase avantaje, un avantaj imi apare in mod special este eficienta energetica – si noi stim cat de important este acest lucru mai ales ca traim intr-o casa care necesita o gramada de lemne ca sa poata fi incalzita in mod placut. Indiferent de ce material este ales pentru constructia casei daca este construita deasupra pamantului si este inghetat afara atunci casa este inconjurata de o temperatura sub 0 grade. Cand casa este construita sub pamant si este inghetat afara atunci casa este inconjurata de o temperatura relativ mai ridicata ( ~ 10 grade Celsius) si un mediu inconjurator  constant (cu cateva zile in urma am urmarit o schimbare in temperatura de 20 grade in 4-5 ore). Pe timpul verii cand afara este foarte cald, pamantul este relativ racoros.

Cu acest lucru in minte, asi dori sa clarific declaratia mea initiala ca constructia din canepa este una dintre cele mai bune metode de constructie DACA SE CONSTRUIESTE DEASUPRA PAMANTULUI.

Earthship -urile

Puteti citi mult despre constructia cu cauciucuri fara sa ajungeti  Eartship. Earthship-ul este un concept dezvoltat (daca nu gresesc prin anii 70) de Michael Reynolds – un arhitect american.Viziunea sa era sa creeze o casa autonoma care sa genereze propria energie electrica (solara/eoliana) si apa (apa de ploaie colectata de pe acoperis), toate acestea construite din deseuri pe care umanitatea le genereaza din abundenta. (cauciucuri, cutii de bauturi, sticle de vin, etc)

DSC_0269

DSC_0277

DSC_0271

In mod ironic, prima mea impresie (care continua sa existe) este ca aceasta metoda este o viziune impresionanta (uimitor de elaborata si aprofundata), dar de asemenea o viziune care este ancorata in mentalitatea americana abundenta si indulgenta (un simptom regasit in cele mai multe metode “verzi” de constructii pe care le-am gasit). Cu toate ca Earthship-ul este proiectat in asa fel incat sa poata fi construit de proprietari, continua sa fie o metoda constructie foarte scumpa si pe departe sa fie ceva pe care oricine sa si-l poata permite.

Noi nu am fi putut construi un earthship bazata pe sablonul descris de Michal Renolds si noi stam foarte bine din punct de vedere material relativ la majoritatea populatiei din satele romane. Asa ca, sa aducem Earthship-ul in realitatea noastra este o provocare.

Autoconstructia treptata

Sunt numeroase benificii in constructia unui earthship in comparatie cu constructia din canepa, unul dintre ele merita subliniat. Earthship-ul este proiectat in asa fel incat sa fie construit de proprietari si intr-adevar cautarile mele online imi indica faptul ca earthship-ul este una dintre cele mai populare tehnici de autoconstructie pentru constructori neprofesionisti.

In plus, earthship-ul poate fi construit treptat. Cu costuri relativ scazute, putem sa incepem anul acesta sa aranjam si sa umplem cauciucurile  cu pamant care vor forma peretii casei noastre. S-ar putea sa dureze vreo 2-3 ani (daca nu vom primi ajutor) dar putem incepe si in timp ce facem acest lucru putem sa dezvoltam sursa noastra de venit si sa investim treptat in constructia casei in functie de banii pe care ii castigam. Tinand cont de faptul ca avem o casa batraneasca in care sa traim temporar nu este necesar sa ne grabim si sa ne stresam.

O comparatie intre earthship si constructia cu canepa

In afara de faptul ca vom putea sa construim aceasta casa singuri, asi dori sa fac o nota de comparatie intre cele doua metode de constructie. Trebuie sa subliniez faptul ca lucrurile pe care le voi scrie conteaza pentru noi inclusiv alegerile  pe care le facem si care nu reprezinta in mod direct esenta conceptului de earthship.

Subiect Canepa Earthship
Fundatia Ca toate constructiile din materiale naturale, constructia cu canepa trebuie sa fie ridicata pentru ca sa nu vina in contact cu apa care se poate scurge pe langa cladire. In plus, in cazul nostru, acoperisul verde necesita o fundatie care sa poate sustina greutatea cladirii, a structurii acoperisului, a pamantului, plantelor si a zapezii. Nici o fundatie este necesara. Peretii insasi suntNo foundation is required. The walls themselves are a foundational structure. The tires, when rammed with earth way over 120kg each (they have to be packed in place because they cannot be moved). In addition the tire walls are either completely immersed or bermed with earth which adds additional support (and load on the walls!).
Pardoseala Ambele metode de constructie pot incorpora o varietate de pardoselo. In ambele cazuri, in climatul nostru, este necesara o izolatie termica (pardoseala noastra devine foarte rece in timpul iernii)
Peretii Canepa-varul este un material non-structural ceea ce inseamna ca este necesar un schelet puternic care sa mentina greutatea constructiei. Materialul de canepa-var umple cofrajele construite in jurul scheletului si in acest mod sunt construiti peretii. Cauciucurile uzate sunt adunate ca gunoi aproape peste tot in lume – deci inafara de efortul de a le gasi, sorta dupa marime si de a le transporta pana la locul unde dorim sa construim casa, nu ar trebui sa existe costuri suplimentare. Cauciucurile sunt puse in randuri pe pamant, umplute cu pamant si pietre si in acest mod se formeaza peretii care de fapt sunt si structura casei (deci scheltul nu mai este necesar). Este o munca lunga si inceata dar cum nu ne grabim…. vom umple cauciucuri cu pamant.
Finisarile Peretii din canepa-var sunt porosi si de aceea respira foarte bine, de aceea au nevoie de finisari care respira (de obicei pe baza de var). Pe partea exterioara, indiferent de finisarile ales, peretii trebuie sa fie protejati cu stresini generoase. Pe partea interna a peretilor din cauciucuri, finisarile sunt facute atat pe baza de pamant, cat si pe baza de var. Aici finisarea este si mai critica pentru ca peretii nu respira. Finisarea se face in straturi destul de groase pentru a umple golurile dintre cauciucuri si pentru a forma o suprafata neteda – doar dupa asta finisarea in sine poate fi facuta. Pe partea exterioara nu este necesara finisarea deoarece peretii sunt ingropati in pamant (oricum este necesara izolarea – vezi mai jos)
Usile Casa noastra de canepa are proiectate destul de multe usi. Exact ca la orice casa tipica. Earthsip-urile originale, in afara de usa de la intrare, nu aveau deloc usi. Dar ele au evoluat pana la punctul in care proiectari mai elaborate pot avea usi – asi spune ca este cam la fel ca la o casa normala (cu toate ca exista posibilitatea sa se construiasca cu mult mai putine usi).
Ferestrele Ferestrele sunt o durere pentru casele construite deasupra pamantului (bineinteles daca vreti ferestre bune). Ele trebuiesc instalate cu grija pentru a evita scurgerile de apa si vant in casa. Sa le construiesti singur (asa cum aveam noi de gand sa facem cu toata constructia casei) poate sa fie complicat. Earthsip-urile nu au ferestre laterale – toata stica este (si de fapt formeaza) pe peretele frontal – este un element destul de scump care necesita schelet din lemn, sticla dubla si un luiu foarte bun. Earthsip-urile moderne de fapt au doi pereti de sticla – unul reprezinta peretele frontal exterior si cel de-al doilea este peretele care desparte solarul/coridorul  de camere. Am senzatia ca earthship-ul este mai simplu de construit in privinta asta decat o casa obisnuita – cu toate ca cred ca costurile vor fi asemanatoare daca nu chiar si mai mari.Earthship-urile au deasemenea si ferestre tip mansarda ca sursa de ventilatie dar si de lumina. Acestea le putem construi noi ceea ce potential ar putea reduce oarecum costurile.
Izolatie Peretii din canepa nu au nevoie de izolatie – ei se comporata minunat si in ceea ce priveste masa termica si in ceea ce priveste izolatia. Au nevoie (asa cum am precizat mai sus) sa fie protejati de umiditate directa pe partea exterioara – peretii uzi nu sunt buni izolatori. Initial, earthship-urile erau construite fara izolatie datorita ipotezei ca peretii interactioneaza cu insasi pamantul. Evolutia earthship-urilor moderne in climate reci (unde pamantul, care chiar daca este mai cald decat aerul, este totusi prea rece pentru o temperatura interioara confortabila si de aceea poate sa absoarba caldura din casa) include izolatie – deobicei din poliestiren (nu prea ecologic) ce este instalat la o distanta de un metru fata de perete (spatiul dintre materialul izolator si perete este umplut cu pamant).
Acoperis Casele din canepa pot fi construite cu aproape orice tip de acoperis. Noi am planificat sa construim un acoperis verde. Izolatia este necesara si poate fi realizata prin diferite sisteme. Acoperisurile standard ale earthsip-urile sunt proiectate cu o functie primara (inafara de adapost bineinteles) – strangerea apei de ploaie. Si aici izolatie este o necesitate si poate fi realizata in diferite moduri cu toate ca la earthship-urile standard se foloseste polietirenul pentru izolatie. Momentan noi ne indreptam spre acoperis verde. Acest subiect merita un articol separat, deci fiti pe faza :)
Incalzirea Casele din canepa pot fi foarte eficiente daca sunt construite in mod corespunzator. Dar intuitia mea imi spune ca tot au nevoie de incalzire, lucru care poate fi foarte provocator, complicat si scump. Trebuie tinut cont de faptul ca aceste case fiind construite deasupra pamantului, este necesar sa faca fata schimbarilor dinamice ale mediului (cu toate ca peretii din canepa, fiind in mod constant uscati, au tendita sa se descurce mult mai bine decat alte tipuri de pereti). Cerintele incalzirii earthship-ului sunt probabil si mai mici decat a casei din canepa.

  • Entanseitatea este aproape o consecinta naturala a constructiei in pamant… doar peretele frontal are de a face cu scurgeri de aer. Iar aceste scurgeri de aer nu sunt foarte critice deoarece (1) fatada este un solar care devine foarte cald (in zilele insorite); (2) are nevoie de ventilatie; si (3) este separat de casa propriu zisa de un alt sistem de pereti.
  •  Casa este incorporata intr-o temperatura mai calda in mod drastic – temperatura pamantului (iarna) este mai calda decat a aerului
  • Intraga fatada (care este indreptata spre sud) este un perete din sticla care foloseste energia solara la maximum
  • Un earthship este proiectat in asa fel incat casa nu este mai adanca decat o camera – deci marea majoritate a spatiului beneficiaza in mod direct de energia solara.
  • Pamantul are o masa termica vasta datorita (1) peretilor grosi; (2) unui metru grosime suplimentar de pamant; (3) unui invelis izolator; (4) restului pamantului care actioneaza ca o masa termica relativ stabila.
  • Peretii interni, finisati cu pamant si podelele (potential) din pamant adauga de asemenea masa termica de valoare care poate sa depoziteze caldura, pe care sa o degajeze treptat inapoi in spatiul casei.

Bucurie

Continuam sa studiem si sa cercetam earthship-urile si cum le putem aplica in cazul nostru. Suna promitator.

Suntem binecuvantati cu o casa in care putem trai, cu toate ca nu este o casa care sa ne poate sprijini si sa ne imbratiseze. Aceasta casa este un adapost minunat si care permite ca constructia unei noi case sa fie un proces sanatos si placut.

Gandul ca putem incepe procesul constructiei chiar din acest an (sau poate de la anul daca ne hotaram sa investim mai mult in agricultura anul acesta) prin folosirea in cea mai mare parte a materialelor recuperate/reciclabile si sa continuam in mod treptat …. si poate sa ne mutam intr-o casa placuta si sanatoasa in 3 -4 ani ne aduce …. bucurie in suflet!

Soba racheta la noi acasa

De către iamronen | Publicat: 9 februarie 2012

Ce este soba racheta (Rocket Stove) ?

Daca  nu ati auzit niciodata de soba racheta (cu toate ca le-am amintit intr-unul din postarile anterioare) urmatorul filmulet poate fi un inceput. De fapt acest filmulet a fost acela care m-a facut sa pun ideea in practica :

O soba racheta folosita la incalzire este o soba mult mai elaborat construita dupa acest model: simplu de construit, eficienta in ceea ce priveste consumul de lemne.

Pentru a invata mai multe despre aceasta soba poate veti vrea sa:

Oricum, daca doriti sa construiti o astfel de soba va recomand sa luati cartea pe care am amintit-o mai sus – veti gasi acolo cateva detalii foarte importante care va vor ajuta foarte mult.

Dar sa ne reintoarcem la soba noastra :)

O scurta paranteza

Anul trecut, in perioada in care cautam sa cumparam acest loc pe care il numim “acasa”, lucram cu arhitectul si prietenul nostru la proiectul pentru casa din canepa pe care doream sa o construim (mai multe despre asta in viitorul apropiat). Ne-a proiectat o casa frumoasa (si practica!), dar cu cat devenea mai frumoasa (si mai spatioasa) cu atat incepeam sa ne gandim mai mult la posibilitatea financiara de o construi =  nu credeam ca ne vom permite sa construim o astfel de casa. Eram pusi pe fapte mari cu acest proces si am investit mult efort si resurse (inclusiv o vizita in UK pentru o intalnire cu un arhitect cu experienta in constructiile din canepa)

In timp ce construiam soba racheta, Andreea si-a dat seama care a fost punctul in care proiectul acestei case superbe a intrat intr-o pauza brusca. Incercam sa ne facem o imagine asupra partii financiare ce implica constructia acestei case si l-am rugat pe arhitectul nostru sa ne gaseasca o oferta pentru sistemul de incalzire a casei – doream sa primim un pret aproximativ ca sa stim despre ce este vorba. El si-a sunat un coleg inginer. Conversatia a rezultat intr-o suma ametitoare de 15 000 euro (cam jumatate din bugetul nostru).  Am realizat ca ceva nu era in regula – am simtit ca arhitectul si inginerul deja nu ne mai intelegeau dorintele. Intr-o discutie ulterioara pretul a scazut la 7000 euro -  mult mai putin dar tot prea mult pentru noi.

Cu toate ca proiectul a continuat pentru inca o perioada de timp din acest punct a inceput sa incetineasca. Dorinta noastra de a avea o casa calduroasa si confortabila parea din ce in ce mai greu de indeplinit cu bugetul pe care il aveam.

Ne pregatim pentru iarna

Cand ne-am mutat la noi acasa deja a devenit dureros de clar ca nu vom construi o noua casa anul acesta (adica anul trecut) si ca probabil ne vom petrece vreo cativa ani in casa batraneasca din pamant pe care am cumparat-o. Asa ca am inceput sa incercam sa o aranjam cat mai bine putem.

Casa are un hol mic (transformat in bucatarie), o camara mica (transformata in baie) si doua camere. Una din camere (camera de zi) avea o soba din metal si cealalta (dormitorul) nu  avea nimic. Am avut o gramada de planuri sa facem o gramda de lucruri. Si cu toate ca am facut o gramada de lucruri, multe nu au fost in plan si multe dintre planuri nu au fost realizate. Planul nostru nu includea constructia unei sobe racheta deocamdata. Planurile noastre in schimb includeau cumpararea unei sobe.

Dar atunci, am descoperit filmuletul de mai sus, asa ca am cumparat cateva caramizi samota si am incercat sa vedem ce se intampla … si a functionat fantastic. Am folosit-o cateva luni bune pentru gatit afara – inclusiv toate conservele au fost facut la aceasta soba.

La un moment dat, doar pentru placerea noastra, am construit ceva mai complex incercand sa imitam o soba racheta folosita la incalzire. Am folosit o parte dintr-un boiler vechi:

 

Vazand flacara orizontala pentru prima data a fost o experienta magica:

Pe urma am pus un butoi deasupra, care s-a infierbantat foarte repede:

Pe urma au inceput cele doua saptamani si ceva de gatit non-stop pentru conservele de iarna. Practic traiam afara langa sobita noastra mica. Pe urma cand a inceput sa se raceasca, seara intram in casa si continuam cu conservele. A fost dureros sa vedem cat lemn consuma soba noastra de metal (si continua sa consume) in comparatie cu sobita de afara facuta doar din 16 caramizi. Zilnic eram uimiti de mica sobita si ne plangeam de soba de metal.

Incetul cu incetul am prins curajul sa sugerez sa incercam sa construim o soba racheta in casa in loc sa cumparam inca o soba din metal care sa “infulece” lemnele. Asa a inceput … de aici in colo devine ceva mai tehnic.

Constrangeri

Exista cateva constrangeri care vor da forma acestui proiect pentru noi:

  1. Sincronizarea – deja am pus dusumeaua din lemn. In colturile pentru sobe am pus gresie. Oricum, nu am avut chef sa ridicam dusumeaua de lemn si sa o rearanjam pentru a instala o banca din lut (partea in care caldura de la soba racheta este depozitata) si nu eram prea doritori sa incepem sa lucram cu lutul deaoarece necesita timp si multe experimente …. si experienta anterioara cu lutul nu era prea incurajatoare. Deci vom construi o soba racheta mai diferita …. ceea ce face ca eficienta de incalzire sa nu fie prea sigura.
  2. Butoi din metal -  este mult mai greu sa gasim chestii folosite/second hand aici in Romania decat in America. Acest lucru este si mai greu in sate unde orice este folosit, refolosit si folosit inca o data, de cele mai multe ori peste punctul de eficienta sau chiar de siguranta. Unul dintre elementele cheie la o soba racheta este un butoi de metal – si pentru multe saptamani (ceea ce a amanat proiectul) nu am gasit nici unul. Asa ca, in cele din urma am hotarat sa construim o soba racheta din caramizi samota
  3. Material pentru izolatie – de asemenea nu am reusit sa gasim (la un pret rezonabil) nici unul dintre materialele folosite pentru izolatia camerii interne a sobei – am folosit in cele din urma cenusa – tot ce e posibil sa nu ofere aceeasi capacitate de izolatie si s-ar putea sa se “lase” in interiorul peretilor dar este tot ce am putut gasi.
  4. Marimea – camera in care are loc arderea trebuie sa fie cladita in asa fel incat sa nu fie mai mare decat (in ceea ce priveste diametrul) hornul. Acest lucru este important pentru ca gazele sa fie “trase” afara si sa nu se reintoarca in camera. Se pare ca sobele traditionale in Romania au hornurile de 12 cm – deci si gaura din perete este tot de 12 cm. Deoarece nu am vrut sa face o noua deschizatura in perete (sau sa marim gaura existenta) a trebuit sa ne adaptam. Initial este recomandat ca soba racheta sa aiba camera interioara unde are loc arderea (deci si hornul) de 15-20 cm. Asta inseamna ca am fost obligati sa construim o soba mai mica.

Soba noastra

Urmatoarele imagini arata etapele constructiei sobei noastre.

Primul rand de caramizi:

Cand am vazut ca primul rand se aranjeaza cum trebuie am folosit mortar pentru a tine totul in loc :

Pe randul din mijloc (fotografia de mai sus) am instalat un gratar din metal pentru a sprijini camera de ardere si sa lase cenusa sa cada – am realizat un fel de rama din bucati de caramida pentru a sprijini gratarul:

O teava de metal a fost adaugata:

care a fost inconjurata de o bucata de tabla legata cu sarma – golul este umplut cu cenusa folosita pentru izolarea tevii:

Incepe sa arate ca o soba racheta:

Cenusa este acoperita cu o combinatie de lut si nisip:

 

Prima incercare a Andreei sa lutuiasca soba. Dupa cum observati primele incercari au esuat total.

La a treia incercare Andreea (1) a adaugat puzderie de canepa si niste aracet acrilic; (2) a udat caramizile din abundenta inainte de a pune lutul; (3) a aplicat combinatia in straturi subtiri si a “lustruit” cu un burete ud; (4) a continuat sa umezeasca si sa adauge lut in timp ce soba se incalzea treptat in urmatoarele zile.

Functioneaza de minune :) Pentru mai multe detalii tehnice va invit sa cititi acest articol si in engleza – in romana este doar partial tradus.

 

Bhudeva Tour 2011

De către andreea | Publicat: 31 decembrie 2011

Planificam de ceva timp sa rezumam ce am facut de cand ne-am mutat la tara in urma cu 7 luni de zile ca pe urma sa putem impartasi cu prietenii si cu familiile noastre – dar am fost prea ocupati asa ca am sarit peste partea cu impartasitul. In plus, am tot amanat momentul ca sa reusim sa terminam cat mai multe lucruri ca sa formam un oarecare intreg – si acum suntem fericiti si mandri ca putem sa ne odihnim si sa facem mai putin in ultimile ore din acest an. Odihna binecuvantata de care aveam mare nevoie. Lista este lunga si ar obosi pe majoritatea dintre voi. O parte dintre lucruri deja le-am povestit aici pe Bhudeva atat in partea site-ului in romana cat si (mai ales) in partea site-ului in engleza – vom adauga linkuri in textul de mai jos spre acele lucruri care le-am povestit deja.  De asemenea in urmatoarele saptamani vom scrie si despre acele lucruri care au fost facute dar despre care nu am avut timp sa scriem pana acum. Acum in saptamanile de iarna care au ramas vom petrece mult mai mult timp in casa si vom avea grija sa scriem mai mult atat pentru voi cei ce ati ajuns pe site-ul nostru cat si pentru noi ca sa nu uitam :) .

Imaginile incep cu ieri dimineata cat ne-am trezit la prima zapada adevarata din aceasta iarna – zapada aceea care ramane o zi intreaga si inca ceva in urmatoarele zile. Primul lucru pe care l-am vazut a fost ca de obicei cei trei prieteni dragi (de la stanga spre dreapta) Indy, Loui si Harry – bucurosi sa isi manifeste dragostea si dorinta de asi primi micul dejun:

Si urmatoarea imagine pe care am vazut-o a fost coltul nostru de rai acoperit de zapada:

Si asa arata afara la noi:

O parte a grajdului a fost preschimbat in cotet pentru pasari (rate si gaini). Cainii nostri sunt intotdeauna fericiti sa ne ajute cu pasarile pentru ca sunt morti dupa mancarea pasarilor – adica cereale :

Pasarile sunt tinute inauntru ori din cauza vremii (ploaie ori ceata – lipsa vizibilitatii ofera pradatorilor un avantaj si deja am pierdut cateva pasari) sau in acest caz pentru ca o noua gaina ni  s-a alaturat nou si dorim sa o lasam sa se obisnuiasca cu locul inainte de a o lasa libera pe afara.

Cealalta jumatate a grajdului a fost transformata intr-un atelier improvizat, atelier in care a fost facuta toata mobila pe care o veti vedea in casa.

In podul grajdului am depozitat cherestea pentru proiectele viitoare. Am cumparat destul de multa cherestea (6 metri cub) ca sa o putem lasa sa se usuce in timp si sa fie mai potrivita pentru constructia mobilei. Mda ati ghicit – toata mobila este facuta de noi din lemn…. verde. In toata Transilvania asta nu am reusit sa gasim lemn uscat.

Garajul este in continuare un depozit cu orice de la cartoane, stiuleti de porumb pentru foc, mancare pentru caini, mancare pentru pasari, un butoi de metal pe care l-am cumparat pentru urmatoarea soba racheta, materiale izolatoare si multe altele. Speram sa reusim sa il aranjam ca sa putem baga masina la adapost dar …. poate la anu’ :)

Bucataria de vara am transformat-o in camara. Am izolat geamurile si am adus un radiator mic lasat la temperatura cea mai mica pentru a evita ingheturile. Am adunat aici saci cu legume (morcovi, cartofi, ceapa, telina, patrunjel, sfecla rosie, dovleac), nuci, fasole alba, un butoi cu varza murata, iar oalele deasupra butoiului contin carne si slanina afumata – astfel soriceii nu pot ajunge la ele.

Pe urma sunt rafturle cu …. tot felul de lucruri bune … am facut o gramada de conserve (pentru prima data in viata noastra) …..

Pe urma mai avem lada frigorifica ce contine o gramada de legume inghetate, carne si paine pentru zilele in care vom fi prea lenesi sa coacem paine sau sa dam o fuga pana in sat sa cumparam.

Si in cele din urma am primit de la prieteni frigiderul acesta pe care l-am culcat si foloseste ca lada de depozitare in care nu pot intra soriceii si contine tot felul de chestii care au nevoie …. sa stea departe de soricei (cereale, fructe uscate, seminte, faina, orez … si tot felul de alte chestii care asteapta sa fie mancate de noi si nu de soricei)

Pentru a completa turul de afara trebuie sa va aratam  humanure hacienda  sau coltul pentru compost (inca nu am reusit sa tinem cainii departe de el) si capitele de fan care incep sa se lase pentru ca dragilor nostri caini le place sa se urce pe ele si sa isi pazeasca teritoriul de la inaltime.

Si bineinteles coltul cu lemne care asteapta sa fie taiate ….

Loui (puiul de catel care creste si isi asuma o pozitie dominanta in haita) si – a facut aparitia in imagine pentru ca a auzit ceva in livada. A fugit in acea directie fiind urmat la scurt timp de Indy si de Harry …. o gasca ciudata care formeaza in mod categoric o haita … cateodata este fantastic sa vezi cum instinctele ii arunca intr-un comportament de haita bine organizata.

Lemnul taiat in diverse stadii de uscare este depozitat in gramezi de-a lungul prispei.

Si cu asta incheiem turul exterior si intram in casa. Intram intr-un hol mic (aproximativ de 2X3 metri) pe care l-am transformat in bucatarie. In fata este usa spre baie (incaperea fiind o camara in trecut)

in dreapta este camera de zi

si in stanga este dormitorul.

In camera de zi canapeaua mare (in partea stanga) este facuta de noi si sunt acoperite temporar cu o saltea improvizta si cu materiale cumparate special pentru a fi transformate in cuvertura si fete pentru perne. Cealalta “canapea” este de fapt o bancuta/lada traditionala numita aici la noi conopei din nou acoperita in mod provizoriu. Va fi inlocuita cu o canapea identica cu cea existenta. Inca nu avem masa asa ca folosim un butuc de lemn in locul ei.

Rafturile pentru carti le-am terminat cu o zi inainte de Craciun. TV-ul LCD este momentan in dormitor pentru ca ne petrecem majoritatea timpului acolo – este prea greu = prea multa munca si prea mult lemn  pentru a incalzi ambele camere …. asa ca in saptamanile friguroase de iarna ne petrecem cea mai mare parte a timpului in dormitor ….. si bineinteles totul ornamentat pentru ca e Craciunul :) Al doilea Craciun in Romania si primul Craciun la noi ACASA.

Cu toate ca am varuit in urma cu vreo 6 luni, aceasta camera a suferit datorita unei sobe care scoate o gramada de fum … asa ca peretii sunt de un …. ei bine …. de un elegant gri afumat :) Aceasta este soba vinovata pe care eu (Andreea) am lipit-o cu silicon rezistent la temperaturi ridicate:

Baia este o incapere foarte mica (1X2.5 metri) – suntem foarte mandri de faptul ca am folosit locul in cel mai optim mod. In fata si in centru este masina de spalat:

In dreapta este boilerul pe lemne + electric (pentru  backup) si  WC-ul cu rumegus

Si in partea stanga este dusul – de asemenea facut de noi din lemn protejat de lac de yacht si “cadita” facuta din lemn acoperita cu folie pentru lacuri.

Patul a fost primul nostru proiect de constructie – a fost pe lista noastra de prioritati. Dorim sa adaugam doua noptiere si o tablie in spatele capului – cu toate ca astea vor astepta sa vina primavara :)

Sifonierul a fost o adevarata alinare cand l-am terminat (usile vor fi adauga in viitorul apropiat) deoarece in sfarsit am reusit sa ne scoatem hainele din cutii si sa le depozitam intr-un loc sigur. Soba este rpimul nostru experiment cu soba racheta si functioneaza minunat.Consuma mult mai putin lemn decat soba de metal din camera de zi, fiind construita din caramizi samota are o gramada de masa termica ceea ce inseamna ca functioneaza ca o baterie si “depoziteaza” caldura care este radiata in camera pentru o perioada lunga de timp. Am avut cateva saptamani cu temperaturi sub zero (chiar si -10) si am facut focul de doua ori pe zi (dimineata si seara) pentru cateva ore si avem o camera calda toata ziua si toata noaptea.

… si aici este TV-ul LCD care sta pe o alta bancuta traditionala care si ea va fi inlocuita in viitor ( miroase groaznic a vechi si a mort … si nu suntem pasionati de antichitati  – deci probabil nu va avea un loc in casa, poate doar ca mobila de gradina).

Pentru a oferi acestor imagini o perspectiva – asa arata peretele (din spatele TV-ului) cand ne-am mutat noi aici :

In mod special ne plac imaginile luate de-a lungul casei – din camera de zi spre dormitor ….

… si dinspre dormitor spre camera de zi.

Aceste imagini ne ofera o senzatie de “intreg” …. care ne face bine :)

Alte lucruri care nu pot fi vazute in imagini:

  • Avem apa la robinet in casa …. Ronen a inceput sa scrie (in engleza) o serie de postari despre acest proces.
  • Folosim numai sapunuri si detergenti ecologici, o parte din ele facute in casa
  • Consumam aproape in mod exclusiv produse locale …. marea majoritate de la vecinii nostri fermieri (nici macar targul local nu prea il vizitam) …. chiar si un vin de casa excelent
  • Am planificat sa construim o casa de canepa pe care nu ne-am permis sa o construim – dar ne uitam la Earthship ca o metoda de constructie mult mai practica pentru noi. Puteti vedea care este procesul  constructiei a unui EarthshipYou in aceasta animatie frumoasa.
  • Am strans o gramada de seminte (majoritatea organice) pentru prima noastra intentie de cultiva propriile legume in primavara care vine – planificam sa incercam metode diferite de practicile traditionale. Toata lumea aici a arat deja pamantul si noi nu … deci suntem foarte hotarati cu experimentul nostru :)
  • Am amenajat drumul de acces spre casa noastra ( 200 + metri) cu 40 metri cubi de piatra de rau
  • Am strans fan pe care l-am adus acasa cu calul si caruta (noi am fost “soferii”) si l-am aranjat in capite imense
  • Am cumparat un purcel si am asistat la taierea lui impreuna cu alti 2 porci si a trebuit sa taiem un cocos deoarece era bolnav.
  • Site-ul Feminitate se aproprie de 3 ani de existenta on-line si in curand va ajunge la 1 milion de pagini citite.
  • Am asistat la doua nasteri acasa (amandoua neasistate medical)…. la una dintre ele si Ronen a asistat ca fotograf.
  • Impreuna cu o prietena doula am creat primul curs de doula din Romania care a avut loc in Cluj Napoca si a primit un feedback excelent. Urmatorul va avea loc in Bucuresti la inceputul lunii februarie.
  • Ronen poate sa urmareasca o discutie in romaneste dar nu practica suficient pentru a putea vorbi fluent …. dar se descura un pic pe ici si colo :) Scoate cateodata cate o perluta de iti vine sa il mananci :)

Ultimile 6 luni au fost ca o cursa de lunga durata deoarece trebuiau facute o gramada de lucruri inainte de venirea iernii. Am reusit cu brio, cu  bunavointa mamei natura. Mai avem munca la nesfarsit …. dar acum putem sa gasim un ritm care este placut si sanatos. Avem o casa placuta in care sa traim si speram ca in urmatorii ani sa avem o casa si mai buna. Am crescut mai puternici in minte, corp, emotional si spiritual.

In mai putin de trei ore acest an se va termina. Nu este un eveniment important pentru noi. De multe ori nu stim in ce zi suntem si am ajuns sa ne traim viata in asa fel incat de cele mai multe ori nici nu conteaza. Cand suntem obositi si avem nevoie de odihna atunci facem un weekend – indiferent de ziua saptamanii in care ne aflam. Nu am mai fost in oras de cateva saptamani si speram sa nu fim nevoiti sa mergem  in oras pentru inca multe saptamani de acum in colo. Mergem acolo sa luam ce avem nevoie si ne grabim sa ne reintoarcem la micul nostru colt de lume la care lucram sa il facem din ce in ce mai bun.

Aveam planuri sa mergem in sat sa vedem artificiile la miez de noapte dar aceste planuri s-au schimbat. Am facut un dus. Am avut parte de o cina minunat de simpla formata din orez, linte, sfecla rosie si muraturi facute de noi. Suntem in patul nostru imens si comod, intr-o camera calda si intr-o casa curata. In curand vom bea un pahar de vin rosu de casa, si la fel ca in alte zile vom vedea un film sau un episod din serialul nostru preferat … si pe urma la somn … pana maine dimineata …. cand calendarele vor arata un nou an dar noi vom continua sa ne traim viata noastra plina de pace si abundenta – viata care devine din ce in ce mai buna :)

Ne simtim binecuvantati (si obositi :) ) si dorim tuturor sa va gasiti  caile prorprii de inspiratie :)

Construirea unui Earthship – animatie

De către andreea | Publicat: 30 decembrie 2011

In urmatorul filmulet Earthship Biotecture au realizat o animatie superba care arata cum este construit un “Global Model” Earthship. Este executat in mod superb, foarte educativ (contine multe detalii subtile) si raspunde la cateva intrebari pe care inca le avem in legatura cu acest timp de constructie.

Prima data cand am taiat o gaina

De către andreea | Publicat: 5 decembrie 2011

De fapt un cocosel tinerel si frumusel. Si mare. De vreo saptamana l-am tot vazum cum respira cu greu – parca ar fi avut astma. Am cautat pe tot netul sa vad ce are, am vorbit cu veterinarul, cu vecina, cu matusa. Toata lumea ma intreba de o serie de alte simptome. Dar mititelul de el doar nu respira bine in rest totul era OK. Manca, alerga, era vesel, nu avea diaree si nu slabea. Pana in dimineata aceasta cand l-am vazut asa lipstit de putere. Atunci m-am hotarat sa il tai ca deja nu mai era fericit.

Poate va intrebati care e chestia in toata povestea. De fapt de ce fac din asta o poveste asa mare. Pentru cei ce ma cunosc stiu ca in urma cu cateva luni cand ne-am mutat la tara, am spus ca nu am de gand sa tai animale ….. ca eu tin animale doar pentru oua/lapte si forta de munca in gradina. Eram ferm convinsa de acest lucru … eu nu voi manca un animal crescut de mine.

Nu sunt vegetariana dar mananc foarte putina carne. Pot numara pe degete de cate ori pe an mananc eu carne. Si atunci cand am nevoie de carne (pentru ca este mai mult o necesitate pentru corpul meu si nu neaparat o pofta de carne) aleg carne rosie de vita. Si intotdeauna gratar.

De atunci a trecut ceva timp si am inceput sa inteleg ca faptul ca doresc sa cresc animale aduce si …. taierea lor. De voie de nevoie. Oricum nu am crezut ca acest lucru se va intampla asa de repede. La inceput m-am gandit ca o voi ruga pe vecina mea sa il taie. Dar vroiam sa fac acest lucru cu respect si multumire fata de puiul care a crescut pe langa mine. Stiu ca poate suna ciudat dar ….

Asa ca m-am dus la pui si i-am povestit despre ce e vorba. I-am multumit pentru toate clipele minunate pe care mi le-a oferit. Pentru toate lectiile oferite, inclusiv cea de azi. Si am pregatit tot si l-am prins. L-a mine in brate a  fost tare linistit. Nu s-a zbatut de loc, cu toate ca eu am fost tare stangace si cutitul nu taia bine. Pana la urma Ronen a reusit sa il taie.

A fost o experienta trista dar pasnica. Nu am simtit violenta in acest act.  Iar el chiar ca a fost linistit. Iti multumesc pui drag.

Trei purcei

De către andreea | Publicat: 3 decembrie 2011

De cand ne-am mutat la tara am incercat sa cumpar cateva kg de carne de vitel de la vecinii nostri. Dar aici se vinde vitelul ori intreg, ori o jumatate ori un sfert. Eu mananc carne de cateva ori pe an, de cele mai multe ori atunci cand organismul meu isi cere drepturile. Cu toate ca am incercat sa mananc vegetarian ca Ronen, organismului meu nu i se potriveste acest tip de dieta si are nevoie si de ceva carne. Ceea ce inseamna ca un sfert de vitel este enorm pentru mine – asa cum radeam cu vecinii mi-ar ajunge carnea asta un an intreg si asi face si o nunta. Cand am vazut ca nu gasesc am zis ca voi cumpara cateva kg de carne de porc de la vecina mea cea draga cu toate ca atunci cand am nevoie de carne trebuie sa fie cat mai rosie si cat mai in sange. Dar am fost refuzata in mod elegant – porcul ei trebuia sa fie impartit intre membrii familiei – nu avea cum sa imi vanda si mie vreo 10 kg. Atunci m-am lasat convinsa sa cumpar un purcel mic de vreo 50 kg tot de la vecina cu porcul .

Inca nu m-am hotarat ca merita investitia (la anul voi sti mai bine) dar ma alin cu gandul ca purcelul va fi impartit frateste cu cei trei catei ai nostri Indy, Harry si Loui.

Asa ca in ziua in care vecina si-a taiat porcul, a mai taiat inca doi purcei: unul pentru mine si unul pentru unchiul ei. Nu mica mi-a fost mirarare ca Ronen a zis ca se gandeste sa fotografieze intreg procesul – ceea ce a si facut . Daca doriti sa vedeti pozele va invit sa apasati pe linkul de mai inainte – dar aveti grija – pozele sunt foarte ….. graitoare.

La sfarsit am primit un lighean de carne impartita in portii puse in pungi. Si asa cum am spus au fost pregatite portii si pentru cateii nostri. Ca sa mananc singura este enorma cantitatea de carne pe care am primit-o. Iar cateii merita si ei o cina carnivora pe cinste din cand in cand. Ca in rest sunt vegani :)

O postare de ….cacat :)

De către andreea | Publicat: 2 decembrie 2011

O postare ciudata cu un limbaj mai putin adecvat pentru un blog de oameni seriosi :) Dar indiferent cat de seriosi suntem  la urma urmei trebuie sa mergem la WC – si cu cat mergem mai des cu atat vom fi mai sanatosi :) Si ca sa putem merge la WC trebuie sa avem unul. La oras cand te muti intr-un apartament, indiferent daca e inchiriat sau cumparat, acesta vine cu clasicul WC  pe care te poti aseza comod dupa care tragi apa pentru a elimina orice urma ca l-ai folosit. Dar cand te muti la tara, mai ales intr-o casa batraneasca, construita prin 1934, singurul WC pe care il primesti este traditionala groapa in pamant cu “casuta” de lemn deasupra.

Acum nu am nici o problema cu acest WC traditional atata timp cat nu il folosesc eu :) Doar gandul ca trebuie sa ies din casa de cate ori am nevoie, mai ales noapte, si mai ales pe frig, a adus cu el constipatie grava si retentie urinara. Oricum de cand ne-am hotarat sa cumparam o casa la tara (si sa ne construim o noua casa ceva mai tarziu) discutiile de cacat :) erau vesnic active la noi acasa, indiferent daca eram singuri sau aveam musafiri si daca pe acestia din urma ii interesau sau nu sa auda despre gandurile noastre. Asa ca am verificat multe optiuni ca sa aranjam acest aspect important in viata cea de toate zilele. Am descoperit multe solutii, unele mai ieftine altele (mult) mai scumpe, unele ecologice altele mai putin, unele mai usor de realizat altele aproape imposibil pentru noi mai ales daca ne gandeam sa instalam un astfel de sistem intr-o casa batraneasca.

La un moment dat a ajuns in mainile noastre cartea “Humanure Handbook“. Am zis OK …. hmmmmm…. interesant….. brrrrrrrrr. Dar cu cat momentul in care trebuia sa ne mutam in casa batraneasca se apropia impreuna cu lipsa unui WC  IN casa facea ca  brrrrrr si hmmmmmm sa dispara incetul cu incetul …. sau ma rog sa se diminueze. Nu aveam degand sa investim intr-un sistem prea complicat, dar aveam nevoie de o solutie. Si aceasta solutia chiar a inceput sa ne surada in acele prime zile cand am inceput sa venim la noi acasa pentru curatenie. Va spun eu … wow …. au fost zile grele.

Asa ca m-am rugat tare tare de Ronen (aveam lacrimi in ochi) sa imi faca WC-ul minune cu rumegus – oh Doamne cat il mai iubeam atunci. Deci WC-ul cu rumegus a fost primul nostru proiect de constructie in care Ronen a apucat sa isi testeze noile jucarii abia cumparate (adica sculele electrice Bosch). Casa era proaspat renovata in interior deci WC-ul era foarte simbolic – a fost primul lucru pe care l-am bagat in casa dupa renovare. Si cam asa arata :

Nu e nimic plin de farmec, nu e elegant dar a fost  o usurare imensa sa avem un loc mai confortabil si mai decent unde sa ne facem nevoile, si sa nu mai trebuiasca sa iesim din casa pentru asta. A fost foarte ieftin de realizat si dupa cate stim suntem printre putinii care au un WC in casa, chiar daca arata atat de  …. primitiv.

OK – incepe sa fie o postare cam lunga de aceea am sa incerc sa o scurtez la vorba . Ideea principala a WC-ului nostru este urmatoarea:

  1. Ne facem nevoile intr-o galeata pusa intr-o cutie de lemn. Nu avem parte de mirosuri, de muste si cel mai important nu auzim zgomotul apei trase la sfarsit. La sfarsit punem rumegus deasupra :)
  2. O galeata se umple cam in 4 zile.
  3. Avem cateva galeti astfel incat le putem goli odata la o saptamana sau doua.
  4. Galetile sunt golite intr-un loc special facut pentru compost – o structura numita in cartea amintita mai sus – Humanure Hacienda (vom scrie despre ea ceva mai tarziu).
  5. Ronen incearca dragul de el sa faca pipi afara ca sa mai lungeasca timpul pana cand galeata trebuie schimbata si in plus e bine pentru plante, eu prefer sa raman inauntru cu toate ca la vara lucrurile se pot schimba ….
  6. Aruncam tot gunoiul organic in acelasi loc
  7. Structura are trei parti: partea din mijloc pentru fan (cu care acoperim gunoiul) si partile din margini  vor fi umplute pe rand.
  8. In doi ani (de fapt in 18 luni pentru ca deja suntem activi de 6 luni) vom avea un ingrasamant minunat pentru gradina noastra.

Nu a fost usor sa construim acest WC ecologic pentru ca aproape ca orice altceva aici in Romania, ne-a fost foarte greu sa gasim materialele de care aveam nevoie. Nu am gasit un placaj din lemn la preturi accesibile. Nu am gasit galetilele de marimea si proportiile potrivite (aveam nevoie de ceva mai inalt si mai mare). Nu am gasit un colac de WC care sa se potriveasca exact. Este foarte greu aici la noi sa preiei idei de la americani – trebuie sa avem timp si rabdare si multa creativitate (si mai multa maleabilitate) pentru a realiza astfel de proiecte. Pana la urma am gasit o galeata care sa poata fi folosita cu toate ca e cam mica si trebuie avut grija cum este miscata deoarece capacele nu sunt ermetic inchise. Si in loc de lemn am folosit placi slefuite de OSB. Am gasit si un colac de WC simplu si ieftin care nu are crestaturile acelea pe partea posterioara care ar putea determina tot felul de scugeri intre cutie si galeata.

Am studiat (si continuam sa studiem) foarte mult subiectul si am ajuns sa cunoastem cam toate solutiile alternative disponibile. Daca banii nu ar fi fost o problema atunci exista alternative care inlatura necesitatea de golire a galetilor la gramada de compost. Dar pentru noi banii sunt o problema si simplicitatea impreuna cu autoconstructia sunt valorile noastre de baza. Asa ca sincer, chiar daca banii nu ar fi fost o problema, cred ca am fi folosit tot WC-ul simplu cu galeata si rumegus.

Daca doresti sa afli tot ceea ce ai nevoie sa sti (si chiar mai mult decat ai nevoie) atunci tot ce trebuie sa faci este sa citesti cartea “Humanure Handbook“. Altceva decat poate curiozitate nu vei avea nevoie de nimic altceva decat aceasta carte.

Vom scrie separat despre Humanure Hacienda – acea “structura” unde aruncam tot gunoiul nostru organic (= care se descompune, fara chimicale). Aceasta structura este preluata de asemenea din aceeasi carte.

In timp ce scriu aceste ultime randuri imi zambesc mie insami …. a fost un proces de maturizare si expansiune care ne-a adus in punctul in care putem scrie liber pe blog “cacat” si sa vorbim despre nevoile atat de personale. Undeva in istoria societatii (cel putin in acele societati in care am trait pana acum) am luat o cotitura gresita si ne-am indepartat de la sinceritatea practica de dragul  aparentelor sociale superficiale. Cu totii ne pisam si ne cacam si cu totii facem acest lucru pe aceeasi planeta pe care trebuie sa fim capabili sa continuam sa o populam pentru mult timp. Acum noi stim ce se intampla cu cacatul nostru … voi stiti ce se intampla cu al vostru?

 

 

2 nasteri acasa si un curs de doula

De către andreea | Publicat: 22 noiembrie 2011

Ieri dupa amiaza m-am intors din Cluj dupa un sfarsit de saptamana lung – de joi pana luni. OK a fost mai mult de un sfarsit de saptamana dar motivul vizitei mele la Cluj a fost cursul de Doula – sprijin in timpul nasterii pe care l-am organizat impreuna cu prietena mea draga Nora Niculescu de la Cuibul berzelor . A fost un sfarsit de saptamana minunat, uimitor, care ne-a lasat cu dorinta de a continua …… dar cu toate astea de abia asteptam sa ajung acasa.

Imi era dor sa fiu acasa, in casa noastra nu prea curata, printre cutii pline cu lucrurile noastre si o gramada de treaba. Si am venit cu toate ca stiam ca trebuie sa ne intoarcem in Cluj a doua zi (adica azi) pentru a primi un pachet din Anglia livrat cu o firma de autocare. Surpriza a fost sa fiu anuntata cand eram deja in autobuz in drum spre casa ca pachetul autocarul ajunge in Cluj in cateva ore. Asa ca am ajuns acasa pentru ca sa iesim din nou spre Cluj.

Si in timp ce Ronen se pregatea am avut timp cateva momente sa imi trag sufletul, sa respir aerul de acasa, sa ma bucur ca sunt acasa, sa mangai cateii, sa vad pasarile, sa ma bucur inca o data pentru hotararea luata de a ne muta in Romania si de a cumpara locul acesta pe care noi il numim “acasa” si sa imi reamintesc de ultimile evenimente din ultima luna.

O nastere acasa in Oradea a unor prieteni dragi la care trebuia sa participe si o moasa din Ungaria dar care a ajuns la 5 minute dupa ce bebita s-a nascut, o alta nastere acasa in Targul Mures, unde parintii au ales din start sa nasca fara moasa – nasteri la care eu am participat ca prietena si ca doula , (voi scrie despre aceste nasteri candva in viitorul apropiat) si acum acest curs minunat.

Si uitandu-ma in jurul meu, simt inca o data cat sunt de binecuvantata. Ma aflu intr-un loc minunat – adica acasa, pe Bhudeva – coltul nostru de rai pe pamant, cu Ronen alaturi ne traim viata in abundenta si cu uimire (cu toate ca de cele mai multe ori e foarte greu) si am o meserie de care sunt pur si simplu indragostita (cu toate ca meseria mea nu este recunoscuta in Romania – sau poate de aia?!?! )

Si multumesc Universului pentru toate aceste lucruri si pentru o mie de alte lucruri cu care ma binecuvanteaza si Il rog sa imi dea vointa si rabdare si intelepciune sa imi urmez calea cu bucurie si pasiune.